Fimoza este una din problemele băiețeilor și dă mari bătăi de cap părinților.
Problema este însă mult mai puțin complicată decât pare și se poate rezolva, mai ales dacă se intervine corect și la timp, înainte de a produce complicații.
Diagnosticul fimozei
Fimoza este o afecțiune de cele mai multe ori congenitală. Băiețelul se naște cu această problemă, iar diagnosticul este pus ca urmare a examenului clinic. Fimoza este provocată de un inel fibros, care face ca orificiul preputial să fie strâmt și nu permite decalotarea corectă a glandului.
Complicatiile și tratamentul fimozei
Fimoza favorizează apariția unor infecții locale sau, după o decalotare forţată, produce lezarea prepuţului şi formarea unor fisuri care se cicatrizează grosier și accentueaza sau produc fimoza. Băiețeii mici pot avea o formă de fimoză fiziologică, care se rezolvă singură după vârsta de 4-5 ani, dar sunt și situații când tratamentul fimozei este absolut necesar, mai ales dacă apar senzații neplăcute la urninat (usturime) sau daca se produc infecții locale.
Cele mai frecvente complicații sunt balanita – o inflamaţie a mucoasei glandului penian și balanopostita – infectarea mucoasei prepuţiale, care se pot complica cu infecții ale căilor urinare și reflux vezico-ureteral.
La copiii de până la 4-5 ani, cele mai multe dintre probleme apar din cauza faptului că igiena locală este greu de realizat ( între prepuţ şi gland există aderenţe strânse, care favorizează acumularea de smegmă – o secreție fiziologică normală cu aspect de brânză) sau pentru că nu se poate realiza o decalotare corectă a glandului și se poate produce o infecție bacteriană sau fungică a smegmei.
Copilul se va plânge de dureri locale, este vizibil edemul local, tumefacția și înroșirea gandului.
Tratamentul trebuie realizat cu multă blândețe, cu atenție și atâta vreme cât este necesar pentru rezolvarea problemei. Se aplică local lavaj cu soluţii slab antiseptice, unguente cu antibiotic (numai cu avizul și recomandarea medicului urolog sau pediatru și în dozele prescrise de aceștia), iar dupa retragerea fenomenelor infalamatorii, o decalotare terapeutică.
Decalotarea forțată poate duce la parafimoză – atunci când recalotarea glandului nu mai este posibilă, ceea ce poate duce la necrozarea şi afectarea funcției prepuţiului şi glandului. În concluzie, decalotarea forțată este unul din riscurile cele mai mari ale fimozei, motiv pentru care această manevră trebuie făcută numai de către medic.
Citește și: Decalotarea: pro sau contra
Părinții băiețeilor trebuie să știe că tratamentul fimozei fiziologice (respectiv acele aderențe balano-prepuţiale) se tratează doar dacă produc probleme, primul semn că trebuie intervenit fiind disconfortul urinar.
Nu este deloc recomandată decalotarea forţată, iar igiena locală trebuie să fie realizată cu atenție și cât mai corect (fără a folosi altceva decât apă și săpun pentru bebeluși).
Cea mai bună metodă pentru tratamenul fimozei este dilatarea şi întinderea prepuţului, la baie, sau la masajul bebelușului, cu delicatețe, fără a forța. Pielea se va extinde treptat și se obţine o creştere permanentă a dimensiunilor prepuţului.
Soluția terapeutică clasică, care se aplică doar atunci când infecțiile locale sunt repetate, când apar infecții ale căilor urinare sau când rezultă cicatrici grosiere prin decalotare forțată, este circumcizia terapeutică. Decizia aparține medicului urolog și este soluția radicală, dar cea care vindecă complet fimoza.
Dă-ne și un like pe Facebook, dacă nu ne-ai dat deja, pentru a fi la curent cu tot ce publicăm!
