Sfatul medicului: ce e de făcut când copilul își sparge un dinte

Oricât de mult i-am proteja pe cei mici, e imposibil să spunem „stop!” accidentelor. Accidentele se întâmplă, pur și simplu! Dar ce facem când copilul cade, se lovește, iar „paguba” e mai mult decât o julitură la mână sau la picior? Ce-i de făcut atunci când ne trezim cu un dințișor spart sau ciobit în urma unei căzături? Am stat de vorbă cu medicul stomatolog Andreea Nasser care ne-a spus cum să ne pregătim și cum să acționăm în cazul traumatismelor dentare la copii.

Traumatismele dentare la copii

Ca să ne liniștim, aflăm că, până la 15 ani, un copil din trei a suferit cel puțin un episod de traumatism dentar. Pare mult, dar, dacă ne gândim mai bine prin ce experiențe trec micuții noștri, devine perfect explicabil: învață să meargă, apoi descoperă bicicleta, rolele, jocurile cu mingea etc.

În majoritatea cazurilor, cei mai expuși accidentelor sunt incisivii (dinții din față).

Trebuie reținut ca prognosticul este cu atât mai bun cu cât micul pacient ajunge mai repede la stomatolog.

Traumatismele dentare la dinții de lapte

La copiii de până în cinci ani, cea mai obișnuită leziune este intruzia incisivilor temporari (de lapte), tradusă prin înfundarea dințișorului în osul maxilar. În acest caz, riscul constă în afectarea mugurelui dintelui permanent (lucru vizibil doar pe radiografia dentară). Dacă se ajunge aici, atunci este indicată extracția dintelui de lapte, dar asta e o situație mai puțin întâlnită. În cele mai multe cazuri, însă, se reia erupția spontană, tratamentul fiind… așteptarea. Este posibil ca, după ce „a mai erupt”  încă o dată, dințișorul să fie necrozat (se închide la culoare) și atunci trebuie tratat pe canal, lucru de care se va ocupa medicul stomatolog.

Atunci când are loc accidentul, în primul rând trebuie să-l liniștim pe cel mic și apoi să ne prezentăm cât mai repede la medic pentru stabilirea unui diagnostic corect și, implicit, a unui tratament adecvat. În cazul în care este necesară radiografia, este bine ca mama să țină copilul în brațe în timpul efectuării examenului radiologic. De asemenea, dieta ușoară, constând în alimente moi, supe creme, piureuri, este recomandată după un astfel de accident.

Traumatismele dentare la dinții permanenți

În cazul dinților permanenți, cea mai mare frecvență o au fracturile coronare, fracturile radiculare (în care este afectată și rădăcina dintelui) fiind destul de rare. Coroana dinților se poate fractura la nivelul smalțului (care se ciobește), caz în care dentistul va netezi muchia incizală cu freze fine diamantate și gume de finisare.

O fractură mai mare în suprafață va afecta și smalțul, dar și dentina, iar recuperarea fragmentului fracturat este salutară. Dacă îl putem recupera, acesta trebuie păstrat într-un pansament/vată înmuiat în ser fiziologic și se va vizita stomatologul de urgență, pentru a „lipi” înapoi bucata de dinte. În cazul în care nu putem recupera fragmentul, medicul va reface din compozit bucata lipsă.

Al treilea tip de fractură implică și camera pulpară (locul unde se află nervul). Acest tip de leziune provoacă dureri destul de mari, care depind de gradul de expunere a nervului. Și în acest caz, dacă este posibil, e indicat să se recupereze fragmentul de dinte fracturat. În funcție de mărimea expunerii nervului, stadiul dezvoltării rădăcinii și timpul scurs de la rănire, se indică examenul radiologic și stabilirea terapiei.

Tratamentul poate consta în coafajul pulpei dentare (aplicarea unui material protector pe nerv) sau pulpotomie (extirparea nervului) parțială sau totală. Ulterior se va lipi fragmentul recuperat sau, în cazul lipsei acestuia, se va face o obturație coronară din materiale compozite sau, dacă defectul este mare, se va pune o coroană din ceramică.

„Ca atitudine generală, prezentarea la medic trebuie sa aibă loc în primele 24 ore de la rănire, pentru a crește șansele dințișorului de a fi salvat” ne-a mai spus medicul Andreea Nasser.

Aici găsiți informații complete despre igiena dentară a copiilor.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație