Tuberculoza la copii este gravă, dar are șanse mari de vindecare. Cauze, simptome şi diagnosticare

Tuberculoza este în primul rând o boală a adulţilor, dar, din păcate, aceasta poate afecta şi copiii. Simptomele tuberculozei la copii sunt nespecifice şi pot sugera, de exemplu, pneumonia. Interesant este faptul că tuberculoza poate afecta nu numai plămânii, ci şi rinichii sau sistemul nervos.

În România, la sfârşitul anului 2015 erau în evidenţă 14.226 de cazuri TBC (71,5%000), conform buletinului informativ al Institutului Național de Sănătate Publică. În 2016, România înregistra cea mai mare incidenţă a tuberculozei din Uniunea Europeană (de cinci ori peste media UE), cu aproximativ 20% din cazurile de TBC raportate în UE, în condiţiile în care deţine doar 4% din populaţia UE. În România, 1.100 de persoane mor anual de TBC şi alte 16.000 sunt diagnosticate, majoritatea din rândul populaţiei tinere şi active.

Ce cauzează tuberculoza la copii?

Tuberculoza este o infecţie contagioasă care, de obicei, atacă plămânii. Se poate răspândi şi în alte părţi ale corpului, cum ar fi creierul şi coloana vertebrală. Este cauzată de un tip de bacterii numite Mycobacterium tuberculosis. Deoarece vaccinurile pentru tuberculoză sunt frecvente (vaccinarea se face în general în prima zi după naşterea bebeluşului), această boală, practic, ar trebui să lipsească – din păcate totuşi, există foarte multe cazuri de tuberculoză, potrivit site-ului medical www.webmd.com.

Cum se infectează copiii cu tuberculoză?

Cea mai obişnuită modalitate prin care un copil este infectat cu tuberculoză este de a lua boala de la o persoană care suferă de tuberculoză. Principala cale de răspândire a TBC-ului este calea picăturilor – micobacteriile patogene sunt prezente în secreţiile persoanei bolnave. Aşadar, tuberculoza se transmite prin aer, la fel ca o răceală sau o gripă. Când o persoană bolnavă tuşeşte, strănută, vorbeşte, râde sau cântă, sunt eliberate mici picături care conţin germenii. Dacă respiraţi aceşti germeni, sunteţi infectaţi.

TBC-ul este o boală contagioasă, dar nu este uşor de luat. Nu orice contact cu micobacterii are drept rezultat tuberculoza – riscul creşte odată cu timpul petrecut cu persoana infectată (în special dacă un membru al familiei suferă de tuberculoză). Pentru că germenii cresc încet, de obicei această boală este răspândită frecvent în rândul colegilor, prietenilor şi membrilor familiei.

Germenii de tuberculoză nu trăiesc pe suprafeţe. Nu puteţi lua boala dintr-o strângere de mână sau dacă împărţiţi mâncarea sau băutura cu o persoană infectată.

Mai puţin frecventă este infecţia prin alimente sau prin pielea afectată de răni.

De asemenea, este posibil ca la copii să apară tuberculoza congenitală – acest lucru este valabil mai ales pentru copiii ale căror mame au suferit de tuberculoză diseminată în timpul sarcinii.

Nu fiecare copil este la fel de predispus la tuberculoză. Cel mai mare risc de a contacta această boală îl au:

– Copiii mici (în special cu vârsta mai mică de 4 ani);

– Copiii care suferă de imunodeficienţă (atât imunodeficienţă primară, cât şi boala secundară, cum este cazul infecţiei cu HIV).

Care sunt formele tuberculozei la copii?

Tuberculoza este asociată cu tuse severă şi într-adevăr – cea mai comună formă de tuberculoză la copii este tuberculoza pulmonară. Cu toate acestea, boala poate fi destul de variată. Iată mai multe forme ale acesteia:

– tuberculoza ganglionilor limfatici,

– tuberculoza asociată cu răspândirea germenilor în sânge,

– tuberculoza cutanată,

– tuberculoza renală,

– tuberculoza osteo-articulară,

– tuberculoza sistemului nervos central (SNC)

– tuberculoza latentă (o boală în care micobacteriile sunt prezente în organism, dar pacientul nu prezintă nici un simptom al tuberculozei).

Simptome de tuberculoză la copii

Tuberculoza la copii este o boală interesantă, deoarece poate avea atâtea forme. Aşa cum am menţionat mai sus, boala poate cuprinde diverse organe ale corpului. De asemenea, trebuie menţionat că nu întotdeauna primul contact al unui copil cu tuberculoza conduce imediat la apariția bolii.

Bacteriile care intră în corp ajung în ganglionii limfatici, unde apare fenomenul numit necroză seroasă. Cu toate acestea, organismul uman nu rămâne inactiv. În tot acest timp el încearcă să lupte cu micobacteriile.

Se poate întâmpla ca majoritatea micobacteriilor să fie eradicate, iar tuberculul primar să treacă în fibroză. Unele bacterii patogene pot totuşi să rămână într-un anumit loc şi să devină active atunci când organismul este slăbit. De exemplu, când copilul trece printr-o formă de tulburare imună (de la o altă infecţie severă sau de la malnutriţie).

Simptomele tuberculozei

Cea mai comună formă de tuberculoză la copii – tuberculoza pulmonară – se manifestă mai degrabă nespecific. Printre simptomele tuberculozei pulmonare la copii se numără: tuse ce durează mai mult de 3 săptămâni, transpiraţie abundenţă (în special în timpul somnului), pierderea poftei de mâncare, pierderea în greutate, dificultăţi de respiraţie.

Alte simptome posibile de tuberculoză la copii depind de localizarea bolii. În cazul tuberculozei renale, pacientul poate avea simptome precum: urinări frecvente, arsuri la urinare şi sânge în urină. Iar în cazul tuberculozei sistemului nervos central, pacientul poate avea aceleaşi simptome cu ale meningitei.

Cum se recunoaşte această boală?

Simptomele tuberculozei pulmonare la copii pot semăna cu cele ale pneumoniei, iar în cazul tuberculozei renale medicul poate suspecta la început o infecţie a tractului urinar – toate acestea se datorează faptului că simptomele tind să fie într-adevăr non-specifice. Prin urmare, este foarte important să spunem că micuţul a fost sau ar fi putut fi expus la tuberculoză – atunci când medicul primeşte astfel de informaţii, procesul de diagnosticare poate fi mult mai eficient.

În diagnosticul tuberculozei la copii se folosesc o serie de analize: testul de tuberculină, precum şi testul IGRA (orientat spre detectarea micobacteriilor de tuberculoză). Sunt, de asemenea, importante testele bacteriologice – pentru realizarea acestora se va analiza sputa sau proba obţinută în urmă unei spălături gastrice prin endoscopie. Aceasta din urmă se face în special la copiii mai mici, la care reflexul de tuse este, uneori, încă slab dezvoltat. Problema în cazul testelor bacteriologice este timpul de aşteptare pentru rezultate – uneori se ajunge chiar şi la câteva săptămâni, din cauza faptului că dezvoltarea tuberculozei este lentă.

Diagnosticarea radiografiei pulmonare este, de asemenea, importantă în diagnosticarea TBC-ului pulmonar. Este posibil să se detecteze diferite variante, cum ar fi: prezenţa infiltraţiilor în sistemul respirator, precum lichidul pleural sau existenţa unui blocaj în plămânii pacientului.

Tratamentul tuberculozei

Există două tipuri de tuberculoză – latentă şi activă. În funcţie de factorii de risc ai pacientului, TBC-ul latent poate reactiva şi provoca o infecţie activă. De aceea, medicul ar putea prescrie medicamente pentru a ucide bacteriile inactive – pentru orice eventualitate.

Tratamentul pentru TBC-ul activ: Medicii prescriu antibiotice pentru a ucide bacteriile care îl provoacă. Dacă cel mic are această formă a bolii, va trebui să ia o serie de antibiotice timp de 6 până la 9 luni. Ce fel de medicamente şi pentru ce perioadă, depinde de ce anume funcţionează pentru a eradica tuberculoză. Medicul poate să facă un test care să arate ce antibiotice va ucide tulpina de TBC.

În tratamentul tuberculozei se utilizează în principal patru medicamente: izoniazid, rifampicină, etambutol şi pirazinamida. În terapia asociată, se administrează concomitent mai mult de un medicament. Aceasta pentru a trata boala, pentru a creşte eficacitatea tratamentului şi pentru a preveni dezvoltarea rezistenţei la medicamentele utilizate pentru micobacterii.

Copilul va începe, probabil, să se simtă mai bine după câteva săptămâni de tratament. Numai un medic poate spune dacă el este în continuare contagios. Dacă nu este, ar putea reveni la rutina zilnică.

Uneori, antibioticele utilizate pentru tratarea bolii nu funcţionează. Medicii numesc acest TBC „rezistent la medicamente”. Dacă juniorul are această formă a bolii, este posibil să fie nevoie să ia o combinaţie de medicamente timp de 20 până la 30 de luni. Nu uitaţi să întrebaţi de efectele secundare ale tratamentului.

Este important ca pacientul să ia fiecare doză de antibiotice. Nu trebuie să se oprească nici dacă se simte mai bine. Dacă nu sunt ucise toate bacteriile din corp, germenii rămaşi se pot adapta şi devin rezistenţi la medicamente.

Se poate vindeca tuberculoza?

Tuberculoza este, cu siguranţă, o boală gravă, dar un lucru se poate spune despre aceasta – cu tratament precoce şi cu îndrumare adecvată, există şanse foarte mari de vindecare. Se pare că succesul terapeutic în cazurile de infecţii micobacteriene, care nu prezintă rezistenţă la medicamente, este chiar la aproape 100% dintre pacienţi.

Prevenirea răspândirii tuberculozei

O persoană care are TBC activ la plămâni poate infecta şi alte persoane. Din acest motiv, medicul va recomanda ca micuţul să rămână în casă în primele săptămâni de tratament, până când nu mai este contagios. În acest timp, ar trebui să evite locurile publice şi persoanele cu sistemul imunitar slăbit, cum ar fi copiii mici, persoanele în vârstă şi persoanele infectate cu HIV. Va trebui să poarte o mască specială dacă are vizitatori sau dacă trebuie să mergeţi cu el la cabinetul medicului.

Dacă cel mic nu vrea să poarte mască atunci când iese în public sau nu vrea să-şi ia antibioticele, ar putea ajunge la carantină. Asta înseamnă că va trăi izolat de oamenii care nu au infecţia, adesea într-o clinică sau spital. Persoanele cu tulpini periculoase, cum ar fi TBC-ul rezistent la medicamente, sunt, de asemenea, nevoite să stea în carantină. Scopul este de a preveni răspândirea bolii.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație