Vaccinurile opționale protejază copilul de boli care se pot lua foarte ușor în primii ani de viață și care se pot dovedi extrem de agresive. Acestea se fac în funcție de decizia părinților în acord cu medicul copilului și tin cont de aspect precum istoric medical al copilului, stare de sănătate, vârstă. Sunt administrate frecvent prin injectare, dar există şi varianta soluţiilor orale sau a spray-ului nazal.
„Programele naționale variază de la țară la țară în functie de posibilitățile financiare. La noi sunt foarte multe vaccinuri opționale nu pentru că nu ar fi importante, ci pentru ca statul nu are bani să le asigure pe toate. Sunt în jur de 90 de tari cu posibilitati financiare care fac toate vaccinurile în programe naționale. Eu recomand toate vaccinurile opționale pentru că este mai simplu să previi o boală decât sa o tratezi”,comentează dr. Ana Culer, medic primar pediatru.
Vaccinurile opționale pentru copii în 2018 în România sunt următoarele:
Vaccinul rotaviral
Rotaviral este un vaccin cu virus viu atenuat care protejează împotriva diareei produsă de rotavirus. Se administrează oral, două sau trei doze, cu interval de cel puțin 30 de zile între doze.
Vaccinul meningococcic previne anumite forme de boli produse de meningococ (meningite).
În funcție de tipul de vaccin, se administrează una sau mai multe doze, la vârste diferite.
Schema de vaccinare opțională la copii 2017
Vaccinurile opționale pentru copii în 2018, Vaccinul hepatitic A se administrează într-o singură doză, cu revaccinare la șase-12 luni.
Protejează împotriva hepatitei A (boala mâinilor murdare).
Ce este hepatita A?
Hepatita A este o boală a sistemului digestiv, provocată de virusul hepatitic A. Infecția poate să fie asimptomatică sau să îmbrace diverse grade de gravitate, de la cele ușoare până la cele foarte severe. Printre manifestările clinice ale hepatitei virale acute se numără febră instalată subit, stare de slăbiciune generală, greață și disconfort abdominal, urmate de icter în decurs de câteva zile. De obicei, în cazul sugarilor sau copiilor mici, infecțiile sunt asimptomatice sau îmbracă forme ușoare, însă copiii mai mari sunt mai predispuși să dezvolte simptome. Boala este mai gravă la adulți, iar vindecarea totală poate dura până la câteva luni. Hepatita A se transmite prin contact direct cu o persoană infectată sau pe rută orală (consum de apă/gheață contaminată, crustacee din ape poluate de sistemele de canalizare, fructe și legume crude sau alimente inadecvat preparate termic, contaminate în timpul preparării sau servirii).
Cine se îmbolnăvește de hepatită A?
Hepatita A este practic prezentă în întreaga lume și este o infecție răspândită în rândul celor care călătoresc în țări în curs de dezvoltare. Ca și în cazul febrei tifoide, riscul de infectare este mai ridicat în zonele cu standarde scăzute de igienă și organizare inadecvată a sistemelor de canalizare.
Cum se poate preveni hepatita A ?
Ca metode de precauție, se recomandă evitarea alimentelor și a apei contaminate. Trebuie luată în considerare vaccinarea contra hepatitei A pentru persoanele cu vârsta de peste 1 an care călătoresc în țări sau zone ale lumii unde riscul de infectare este moderat spre mare. Vaccinurile inactivate contra hepatitei A sunt considerate sigure și extrem de eficiente. Se recomandă administrarea a două doze de vaccin, pentru o protecție pe termen lung.
Surse:
[1] WHO. International & Travel Health 2012
[2] Centers for Disease Control and Prevention. Epidemiology and Prevention of Vaccine-Preventable Diseases (13 ed) Hamborsky J, Kroger A, Wolfe S. Public Health Foundation 2015
Vaccinurile opționale pentru copii în 2018. Vaccinul varicelic
Este un vaccin cu virus viu atenuat (tulpina Oka), care protejează împotriva varicelei, boală cunoscută popular sub numele de „vărsat de vânt”. Se fac două doze de vaccin, la distanță de șase săptămâni. Se administrează injectabil, subcutanat, copiilor, începând cu vârsta de nouă luni.
Vaccinurile opționale pentru copii în 2018. Vaccinul HPV (se face la fete cu vârste peste 9 ani, în 3 doze, la interval de 6 luni).
Vaccinul HPV, bivalent, tetravalent și nanovalent, se face intramuscular. Protejează împotriva cancerului de col uterin, leziuni precanceroase ale colului, anumite forme de cancer laringian, cancerul vulvar, vaginal, penian, anal. Vaccinul tetravalent protejează și împotriva condilomatezei acuminate (vegetații veneriene).
Vaccinul anti-HPV (Virusuri papiloma umane)
Cine ar trebui să-şi facă vaccinul anti-HPV?
Vaccinarea anti-HPV e recomandată pentru preadolescenţi, fete şi băieţi cu vârsta de 11-12 ani. Toţi preadolescenţii au nevoie de vaccinul anti-HPV ca să poată fi protejaţi de infecţiile cu HPV care pot să provoace cancer.
– Adolescenţii şi tinerii adulţi care nu au început sau nu au terminat seria de vaccinuri anti-HPV au nevoie de vaccinare HPV.
– Adolescenţii şi femeile tinere pot să facă vaccinul până la împlinirea vârstei de 27 de ani, iar bărbaţii ar trebui să-l facă până la împlinirea vârstei de 22 de ani.
– Adolescenţii sau bărbaţii tineri care fac sex cu alţi bărbaţi sau au sistemul imunitar slăbit ar trebui să facă vaccinul anti-HPV până la împlinirea vârstei de 27 de ani.
– Persoanele transgen trebuie să facă vaccinul anti-HPV tot până la împlinirea vârstei de 27 de ani.
Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile (CDC) recomandă administrarea a două doze de vaccin anti-HPV la vârsta de 11-12 ani, cu un interval de cel puţin 6 luni între doze, ca protecţie contra tipurilor de cancer provocate de infecţiile cu virusuri papiloma umane (HPV).
– Prima doză este, de obicei, recomandată în jurul vârstei de 11-12 ani.
– A doua doză de vaccin trebuie administrată la 6-12 luni după prima.
– Vaccinarea cu această serie de două doze poate începe la vârsta de 9 ani, mergând până la 14 ani.
Adolescenţii şi tinerii adulţi care încep seria de vaccinări mai târziu, la vârste între 15 şi 26 de ani, au nevoie de trei doze de vaccin anti-HPV ca să se protejeze împotriva infecţiilor cu HPV care pot să provoace cancer.
– Adolescenţii cu vârste între 9-14 ani care au primit deja două doze de vaccin anti-HPV, administrate la mai puţin de 5 luni distanţă între ele, au nevoie şi de o a treia doză.
– Vaccinarea cu trei doze este recomandată pentru persoanele cu sistem imunitar slăbit, cu vârste între 9-26 de ani.
Cine nu trebuie să facă vaccinul anti-HPV?
Spune-i medicului tău dacă ai alergii severe. Există anumite persoane care nu ar trebui să facă vaccinul anti-HPV. Printre acestea se numără:
– Persoanele care au prezentat la un moment dat reacţii alergice ce le-au pus viaţa în pericol, declanşate de orice ingredient al vaccinului anti-HPV, sau reacţii alergice la o doză anterioară de HPV.
– Persoane alergice la drojdia de bere (Gardasil şi Gardasil 9).
Vaccinurile anti-HPV sunt sigure pentru copiii cu afecţiuni uşoare, care prezintă, de pildă, febră sub 38,3˚C, răceli, rinoree sau tuse. Persoanele cu afecţiuni moderate sau grave trebuie să aştepte până când starea lor de sănătate se îmbunătăţeşte.
Cât de eficiente sunt aceste vaccinuri?
Vaccinarea anti-HPV funcţionează extrem de bine. Testele clinice au demonstrat că vaccinurile asigură aproape 100% protecţie contra precancerelor şi, pentru Gardasil şi Gardasil 9, contra negilor genitali.
– Din 2006, de când vaccinul a fost recomandat pentru prima dată, s-a înregistrat o reducere semnificativă a infecţiilor cu HPV.
– Cercetările au demonstrat că a scăzut numărul de adolescenţi şi tineri adulţi care prezintă negi genitali.
– În alte ţări, precum Australia, unde există o acoperire mai largă a vaccinării anti-HPV, vaccinul anti-HPV a redus şi numărul cazurilor de de precancer cervical în rândul tinerelor femei.
– De asemenea, numărul cazurilor de negi genitali a scăzut drastic în rândul tinerilor adulţi din Australia, de când a fost introdus vaccinul anti-HPV.
Vaccinul anti-HPV oferă protecţie de lungă durată contra infecţiilor cu HPV şi a bolilor produse de HPV.
– 10 ani de date demonstrează că vaccinarea anti-HPV oferă protecţie de lungă durată.
– Nu există dovezi care să sugereze că vaccinul anti-HPV şi-ar pierde, cu timpul, capacitatea de a proteja.
Ce efecte secundare poate avea vaccinarea?
Vaccinurile, ca orice medicament, pot avea şi efecte secundare. Multe persoane care îşi fac vaccinul anti-HPV nu suferă niciun fel de efecte secundare. Altele raportează însă efecte secundare uşoare, orecum o uşoară tensiune în braţ, în locul unde a fost administrat vaccinul.
Cele mai frecvent întâlnite efecte secundare ale vaccinului anti-HPV sunt de obicei uşoare. Printre ele se numără:
– Durere, roşeaţă sau edem (umflătură) pe braţ, la locul înţepăturii.
– Febră
– Durere de cap sau senzaţie de oboseală
– Senzaţie de greaţă
– Dureri musculare sau articulare
Accese scurte de leşin şi simptome conexe (precum mişcările spasmodice) se pot produce după orice procedură medicală, inclusiv după administrarea unui vaccin. Dacă persoana căreia i se administrează vaccinul stă jos sau întinsă, apoi îşi menţine poziţia timp de aproximativ 15 minute după administrarea vaccinului, scad riscurile de leşin şi respectiv accidentare în urma căderii.
În situaţii foarte rare, după vaccinare se pot produce reacţii alergice severe (anafilactice). Persoanelor care prezintă alergii severe la oricare dintre componentele unui vaccin nu trebuie să li se administreze vaccinul respectiv.
Vaccinurile opționale pentru copii în 2018. Vaccinul gripal (se face anual, mai ales copiilor care stau prost cu imunitatea)
Vaccinarea antigripală, posibilă de la şase luni
Gripa sezonieră este o infecţie virală acută care se transmite cu uşurinşă de la o persoană la alta şi este prezentă în întreaga lume, pe tot parcursul anului.
- Gripa afectează persoanele de orice vârstă, dar adulţii cu vârsta de peste 65 de ani si copiii sub 2 ani sunt deosebit de vulnerabili, la fel şi cei care suferă de anumite boli (cum ar fi afecţiuni cronice cardiace, pulmonare, renale, hepatice, sangvine, diabet) sau boli care slăbesc sistemul imunitar
- Mai mult, peste 90% din decesele asociate gripei se întalnesc în grupuri cu risc ridicat şi în rândul vârstnicilor
- La adulţi, riscul de deces din cauza gripei şi a complicaţiilor acesteia creşte începând cu vârsta de 50 de ani
Gripa este o boală extrem de contagioasă care atinge deseori proporţii epidemice
- Epidemiile de gripă apar în fiecare an în lunile de toamnă şi de iarnă, în regiunile temperate
- Viruşii gripali sunt foarte infecţioşi şi se transmit uşor de la o persoană la alta prin picăturile proiectate în aer prin tuse şi strănut
- Virusul se poate răspândi şi prin strângerea mâinilor sau prin atingerea suprafeţelor contaminate cu virusul respectiv
- Perioada medie de incubare este de 2 zile (între 1 şi 4 zile)
- Persoanele adulte infectate sunt contagioase din ziua anterioară apariţiei simptomelor şi timp de 5 zile de la declanşarea bolii, iar persoanele cu o imunitate foarte slabă pot răspândi virusul timp de săptămâni sau luni de zile
- Copiii pot fi infecţioşi timp de peste 10 zile de la declanşarea simptomelor – copiii din grădiniţe şi şcoli primare răspândesc virusul în familie şi în comunitate, fiind transmiţători eficienţi ai viruşilor de gripă
- Copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 9 ani manifestă cele mai ridicate rate de infecţie şi îmbolnăvire
Gripa reprezintă o gravă problemă de sănătate publică, ducând la îmbolnăviri grave, spitalizare şi deces mai ales în rândul grupurilor cu risc ridicat (cei foarte tineri, vârstnicii sau pacienţii cronici).
- Conform estimărilor OMS, un procent de 5 până la 15% din populaţie este afectat de infecţii ale tractului respirator superior în timpul epidemiilor de gripă anuale, în fiecare an (ratele anuale de atac ale gripei la nivel global sunt estimate la 5-10% la adulţi şi la 20–30% la copii)
- La nivel global, epidemiile de gripă s-au soldat cu trei până la cinci milioane de cazuri de îmbolnăviri grave şi cu 250.000 până la 500.000 de decese
Cum se transmite?
Pe cale aeriană:
- Transmitere directă – a secreţiilor respiratorii prin strănut direct în nasul, ochii sau gura unei alte persoane
- Pe cale respiratorie – prin inhalarea aerosolilor care se formeză de la persoanele bolnave, care tuşesc sau strănută într-o anumită arie
Prin contact direct:
- Mână – ochi, mână – nas, mână – gură sau de pe suprafeţele contaminate cu secreţii
- Picăturile de secreţii respiratorii sunt destul de mici (0.5 – 5 µm diametru) pentru a fi inhalate şi inhalarea unei singure picături poate fi suficientă pentru a determina îmbolnăvirea
Complicaţii determinate de gripă
În gripă, complicaţiile apar la diverse niveluri. Spre exemplu, cea mai frecvent întâlnită complicaţie este pneumonia, dar mai pot apărea:
- Bronho-pneumonii
- Insuficienţă respiratorie acută (prin pneumonie sau bronho-pneumonie)
- Criză de astm (sau acutizarea acesteia)
- Sinuzită
- Convulsii
- Encefalite
- Foarte rar mielite şi radiculonevrite şi chiar otite medii supurate (prin suprainfecţie)
Virusul gripal determină o scădere a rezistenţei organismului, atât locală, prin distrugerea mucusului de la nivelul căilor respiratorii (favorizează infecţia cu germeni bacterieni) cât şi generală, epuizând organismul prin febră, tuse, determinând destul de frecvent apariţia suprainfecţiilor.
Singura modificare notabilă pentru acest an este reprezentată de vaccinul pneumococic (protejează de infecții cu pneumococ, pneumonii, broșite, otite, sinuzite, meningite). Pentru copiii născuți după data de 1 august 2017 acest vaccin se face gratuit, în schema națională. Pentru restul, părinții plătesc. Detalii despre modul în care se face acest tip de vaccin explicăm în acest articol.
Schema de vaccinare gratuită a copiilor pentru 2018
