Vocea ta. Cum am petrecut prima febră mare din viața copilului meu

TOTUL DESPRE MAME

Baietelul nostru de 11 luni este un copil activ, vesel si foarte lipit de noi, in special de mine. Ii place sa stea in bratele noastre si plange daca nu sari imediat sa il ridici. Asa ca nu m-am mirat foarte tare intr-o seara de marti cand era foarte agitat, nu-i convenea nimic si voia sa suga nonstop. Mi-am zis ca e obosit si ca trebuie sa il culcam mai devreme decat de obicei. Zis si facut, numai ca dupa o ora s-a trezit plangand si nimic nu il putea calma. In noaptea aceea s-a trezit de zeci de ori in plansete amare si nu reusea sa atipeasca nici macar 10 minute ca o luam de la capat. El era toropit, noi ne scurgeam de neputinta langa el.

A doua zi a inceput sa tuseasca, sa aiba nasul infundat si sa fie si mai amarat. Nu voia sa suga, nu voia sa manance ori sa bea nimic, dormita pe mine, insa in putinele momente de trezire era vioi si pus pe sotii. Dupa care o luam de la capat. Seara a aparut primul semn de intrebare: e racit, e clar, dar nu are febra, ce ii dam? Ne luptam pe rand, si eu si sotul, sa ii curatam nasul, sa ii facem aerosoli, sa il ajutam sa respire si sa nu se mai inece in somn.

Nopti albe

Urma o a doua noapte alba, cu un copil care nu reusea sa adoarma si care plangea icnit in bratele noastre de parinti confuzi si neputinciosi. Pe la ora 3 dimineata copilul avea deja febra mare si ne-am gandit sa ii punem sosete umede. Pentru ca nu reusea sa adoarma si febra nu scadea-desi nu i-am verificat-o pe loc-i-am dat o doza de Panadol care l-a amortit  si care l-a adormit pentru 4 ore legate.

Dimineata eram odihniti ca dupa o vacanta, demult nu mai dormisem 4 ore legate! Insa copilul era din ce in ce mai suparat, cu febra mare din nou si fara chef sa manance ori sa bea nimic, ceea ce a dus la o alta problema: sanii mei erau angorjati, cel drept era dureros, cu niste canale infundate si pete rosii pe el. Eram disperata, copilul refuza si urla cand il puneam la san, eu aveam dureri  foarte mari, trebuia sa pun pompa in functiune, dar nu puteam pentru ca eram singura acasa. Am tras si eu o tura de plans, m-am scuturat bine, l-am sunat pe sot sa vina acasa, am luat copilul cu mine in dus ca sa ma pot masa si decongestiona sanii, intr-o echilibristica demna de Cirque du Soleil: cu o mana tineam copilul in brate sub apa, care urla daca il puneam jos, cu o alta mulgeam laptele ramas de multe ore nesupt.

Am reusit sa ii dau si copilului sa bea din biberon ce colectasem, ii era asa de sete si de foame incat a mai cerut unul plin de apa. Imi revenisem un pic, insa copilul tot avea febra mare. Ba 38,5, ba 38,9, ba 39. In plus, tusea ca un magar, il dureau gatul si urechile, de care tragea continuu. Am chemat imediat pediatra care ne-a linistit cumva spunandu-ne ca nu e bronsiolita, ci o simpla viroza. O alta noapte alba se anunta si trebuia sa fim atenti sa ii scadem febra baietelului nostru, dupa indicatiile medicului: antitermice la nevoie, bai calde, impachetari in caz de 39,5.

Noptile trei, patru si cinci s-au desfasurat identic: copil cu 39,5, antitermice din 4 in 4 ore-Panadol urmat de Nurofen-, impachetari reci, comprese cu otet, bai caldute la ore ciudate din noapte. Intre aceste operatiuni pe banda rulanta, eu cautam de zor carti despre febra, interpretarea semnelor ei si cum sa lasi organismul unui copil sa lupte. Si am gasit o carte minunata care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca parintilor: “Cresterea si ingrijirea copilului”, de  Michaela Gloeckler. Ce am aflat: „ ca daca picioarele sunt reci, mai ales gambele, si termometru arata 38,5 grade, putem fi siguri ca febra va creste. In aces caz in niciun caz nu este permis sa se puna comprese reci pe gambe.” Ori ca „in caz de picioare fierbinti pana la gambe, in cazul temperaturilor de peste 39 de grade, sunt indicate compresele reci”.

Ultima noapte de febra, a sasea

Eram epuizati si contrariati: ce are copilul de nu ii trece febra? Ajunsesem sa dormim cu randul, de fiecare data cu copilul pe noi, caci altfel nu vroia. El era toropit de  oboseala, noi livizi de ingrijorare. A sasea zi am cedat si am dus copilul la analize, alt pas greu, caci nu-i placut sa-ti tii copilul cu forta pentru recoltare de sange din venele lui mici si translucide. Am plans si eu odata cu el, insa am rasuflat usurati caci rezultatele analizelor nu aratau nici urma de infectie. Si totusi, febra persista.

Ultima noapte de febra, a sasea, a fost cea mai grea dintre toate: din nou febra mare 39,5, copilul era apatic si fara vlaga in bratele tatalui sau care il „invelise” din nou intr-un prosop de finet ud si rece. Imi venea sa vomit, nu mai aveam putere sa il vad asa dupa atatea nopti. Imi doream sa se termine totul si sa intelegem ce se intampla. Pediatra noastra refuza ideea de antibiotic in lipsa unei infectii in corp, insa nici ea nu intelegea ce se intampla. Trecuse deja o saptamana si starea lui Luca nu se imbunatatea deloc.

In a saptea zi de boala, soarele stralucea dis de dimineata, si la propriu si la figurat caci ne-am trezit cu un copil plin de bubite rozalii, insesizabile la prima vedere, dispuse ca un pattern pe burtica si spate. In sfarsit aveam un diagnostic: roseola infantum, o boala virala din cele sase ale copilariei. Pentru ca e relativ noua, intalnita doar la copiii mici – intre 6 luni si rar peste 3 ani si declansata rar, a fost ultima noastra grija in zilele cu febra, mai ales ca nu se manifestase „ca la carte”, adica cu declansare de febra de trei zile, si nu cu sase, asa cum a fost in cazul baietelului nostru. Odata cu eruptia pe piele a incetat brusc si febra, simptomele de raceala au disparut incet in doua zile si copilul era „ca nou”.

Ce am invatat despre febra?

Ne-am speriat, ne-am precipitat in toiul febrei mari, insa important este ca nu am cedat tentatiei de a-i administra lui Luca antibiotic. Si mai important este ca baietelul nostru a capatat imunitate si ca noi am invatat sa recunoastem simptomele febrei si cum sa reactionam fara sa administram de la primul semn antitermice.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa