Vocea ta. Cum îmi protejez copiii de mesele îmbelşugate de Crăciun

masa de craciun

M-am născut şi am crescut într-un oraş mic din Transilvania, iar în familia mea, la fel ca în multe altele, sărbătorile de iarnă înseamnă, hai să-i zicem pe nume, îmbuibare. De când mă ştiu, în săptămâna de dinaintea Crăciunului mama intră în priză şi, după serviciu, începe ritualul. În fiecare an, am impresia că primeşte un telefon de undeva de sus şi cineva o numeşte responsabilă cu hrănirea, pardon, îndoparea întregului oraş pe perioada sărbătorilor. Altfel, nu-mi explic de ce, în Ajun, frigiderul şi cămara gem sub povara următoarelor bucate:

  • Aperitive: salată boef, salată de vinete, salată de icre – puse în boluri (muuuulte boluri), ornate regulamentar cu floricele roşii din ardei
  • Porcoşenii (aşa se numesc în familia mea): cârnaţi, măietic (caltaboş pentru ne-ardeleni), jumări (nimic altceva decât bucăţi delicioase de grăsime de porc), răcitură (piftie). Toate acestea sunt făcute de ai mei, în casă, cu vreo două săptămâni înainte de Crăciun când e sacrificat Ghiţă, porcul pe care ai mei „îl cresc” anual, undeva la ţară, în gospodăria părinţilor unui vecin. De fapt, tot ceea ce fac ei este să plătească pentru mâncarea, hrănirea şi cazarea lui Ghiţă.
  • Ciorbă de pui a la grec şi supă de găină cu tăiţei de casă
  • Desert: prăjitura de cel puţin trei feluri, vedeta fiind Sarah Bernard (căreia toată copilăria i-am zis simplu „Saraberna”), cozonac, eventual şi chec.

Primește cele mai utile articole de parenting direct la tine în Inbox

sau
Înscrie-te cu Facebook

Pentru cine toate astea? În mod tradiţional, în casa alor mei vin de Crăciun, pe lângă prietenii şi colegii lor de serviciu, vreo 12 ruse apropiate. Vin de departe, stau 2-3 zile, şi nu pleacă cu mâna goală. Noi, când ieşim cu maşina din curtea lor, parcă am avea cinci porci în portbagaj, pentru că toate bunătăţurile trebuie să ajungă şi în frigiderul nostru din Bucureşti.

Acest text conţine plasare de produse!

Recomandări



Anul acesta, pentru prima dată, vom merge la ai mei cu cei doi copii complet diversificaţi. Ce-i drept, nu-l voi lăsa pe cel mic, de doi ani, să se înfigă în cârnaţi, dar nici n-o să-l oblig să mănânce budincă de quinoa când noi, restul, ne vom îmbuiba cu minunăţii. Dacă pofteşte, va primi câte puţin aproape din toate. Cel mare, la fel, deşi acasă mănâncă destul de sănătos.

Mama a promis că face pentru cel mici şi mâncare mai uşoară, dar, pentru a mă asigura că nu vor avea probleme cu digestia voi pune în bagaj clasicul Debridat şi Digex Kids, pliculeţe ce conţin un complex de enzime care acţionează asupra unei largi palete de compuşi alimentari, îmbunătăţind digestia acestora. Le-am mai folosit şi s-au dovedit eficiente când copilul cel mare a avut indigestii care s-au manifestat prin greaţă, balonare, senzaţie de preaplin.

Pe lângă trusa de prim ajutor şi inspiraţia mamei, mă bazez şi pe hidratare corectă şi consumul de fructe- care vor mai echilibra balanţa, precum şi pe joaca afară, la aer curat, transilvănean.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentDe ce unor oameni nu le plac copiii
Articolul următorCât este de important scrisul de mână?