Urechile clăpăuge la copii – ce e de făcut?

urechile-clapauge-totul-despre-mame

Un copil cu urechile clăpăuge poate avea o stimă de sine scăzută, însă situația se poate remedia

“Vai, ce urechi mari ai!”. Majoritatea copiilor asociază afirmația de mai înainte cu un basm popular și îndrăgit, Scufița Roșie. Însă pentru de 5% dintre ei, urechile prea mari sau clăpăuge sunt motiv pentru altfel de glume. Iar ținta glumelor (răutăcioase) sunt chiar ei. Și, dacă în primii ani de viață, acești copii nu vor conștientiza felul în care arată, ba chiar vor părea drăgălași în ochii adulților, pe măsură ce vor crește, își vor descoperi atât corpul, cât și defectele.

De are urechile clăpăuge?

Acest fenomen afectează în egală măsură atât fetițele, cât și băieții și este cea mai des întâlnită diformitate la nivelul capului și al gâtului. Din fericire, singura problemă este cea estetică. O ureche clăpăugă nu este asociată cu alte deficiențe, cum ar fi auzul slab.

De cele mai multe ori, un copil care se naște cu una, sau ambele urechi depărtate mult de cap le-a moștenit genetic de la unul din părinți sau o altă rudă de sânge. Deși nu se explică de ce unii oameni se nasc cu urechi clăpăuge și alții, nu, aproximativ 8% dintre pacienții care se confruntă cu această problemă au în familie un istoric de urechi clăpăuge.

Principala cauză este un defect al cartilagiului auricular al urechii sau al cavității interioare, care nu se dezvoltă cum ar trebui. Foarte rar, această deformare este cauzată de lovituri sau alte accidentări.

Urechile clăpăuge se pot remedia natural

Există și posibilitatea apariției unor defecte la nivelul inferior al auriculului. Urechea externă se dezvoltă mai rapid decât alte porțiuni ale fizionomiei craniofaciale. Mai mult, anumite părți ale urechii au timpi diferiți de creștere. La sfârșitul primului an de viață, urechea măsoară deja 75% din dimensiunea pe care o va avea când se va opri din creștere. Iar la vârsta de trei ani, mărimea urechii unui copil ajunge la aproape 90% din dimensiunea pe care o va avea la maturitate, ca adult. Mai sunt și alte aspecte pe care trebuie să le iei în calcul: până în 6 ani, cartilajul urechii este flexibil, moale: dacă îl porți pe cel mic cu căciuliță peste urechi iarna și cu pălărie sau șapcă vara, e posibil ca aceasta să se repoziționeze fără să fie nevoie de intervenție chirurgicală.

Pentru copiii cu vârsta sub 6 luni, cartilajul flexibil al urechii se poate preta la soluționarea problemei pe cale non-chirurgicală. Imobilizarea urechii cu ajutorul unui dispozitiv de plastic sau al unor plasturi speciali care mențin urechea lipită de cap pot remodela forma. Timpul necesar pentru a corecta deformarea variază de la câteva zile, la câteva luni.

Ce trebuie să știi despre otoplastie?

Pentru copiii mai mari, tehnicile chirurgicale se impun în funcție de gravitatea deformării și se execută sub anestezie generală la copiii mai mici, sau locală la copiii trecuți de opt ani. Procedura cea mai cunoscută presupune incizia postauriculară (în spatele urechii), pentru a îndepărta pielea în exces. Procedeul este cunoscut sub numele de otoplastie și poate dura între 60 și 90 de minute.

Riscurile otoplastiei

Dacă operația este făcută de un chirurg plastician cu experiență, complicațiile sunt extrem de rare. Pot apărea uneori mici cheaguri de sânge în spatele urechii, acolo unde a fost făcută incizia, sau infecții locale la nivelul tegumentului sau al cartilajului. Sub tratament cu antibiotic, acestea dispar repede. În cazuri rare, urechea operată poate reveni la forma de început, caz în care se impune o intervenție nouă.

Recuperarea după efectuarea otoplastiei se face ambulator sau cu o spitalizare de o zi. Timp de o săptămână, copilul trebuie să poarte comprese locale, dar și o cordeluță elastică, aproximativ o lună, pentru a favoriza reașezarea urechii într-o poziție normală.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație