Evoluţia tehnologică şi creşterea copiilor: un pas mare pentru om, unul nu la fel de mare pentru omenire

Raluca Dumitrică
Ghidul de Alăptare
Alăptarea, o legătura strânsă între mamă şi copil

Creșterea copiilor sau „Ghidul de alăptare al doctorului Jack Newman”

Alăptare | Totul despre mame
Alăptarea, o legătura strânsă între mamă şi copil

Iată un scurt fragment din „Ghidul de alăptare al doctorului Jack Newman”, de dr. Jack Newman și Teresa Pitman. Volumul a apărut recent la Multi Media Est Publishing, în traducerea semnată de Sanda Watt și Carmen Tărniceru. 

„Către finalul secolului al XIX-lea, oamenii au devenit foarte pasionați de știința care le putea face viața atât de ușoară și de metodele privind creșterea copiilor. Încă suntem pasionați de acest lucru, în ciuda numeroaselor eșecuri ale tehnologiei de a ne face viața mai ușoară în ultimii 150 de ani. Dar, în toată această perioadă, am folosit știința nu numai pentru a ne spăla hainele și a ne deplasa cu automobilul sau avionul, ci și pentru a ne crește copiii.

Nevoia de cuantificare a fenomenului alăptării

Alăptarea era o problemă pentru știință. După cum a spus Lord Kelvin, unul din marii oameni de știință ai secolului al XIX-lea, „dacă poţi măsura și exprima printr-un număr ceea ce spui, atunci știi ceva despre acel subiect, altfel, cunoștinţele tale sunt sărace și te satisfac doar în mică măsură”. Cum puteai măsura cât lapte primea copilul alăptat? Hrănirea cu biberonul era „mai științifică” pentru că permitea măsurarea cantității pe care o primea copilul. Și cum puteai măsura ce se întâmpla pe măsură ce copiii creșteau dacă aceștia erau tot timpul purtați în brațe? Realizarea observațiilor era dificilă, deoarece copilul era în permanentă mișcare. Ca să devină ușor de observat, au fost puși în cutii care permit studierea în liniște. Aceasta a fost o abordare neobișnuită, pentru că schimba modelul de hrănire normală a nou-născutului și de creștere normală a copiilor. Cu alte cuvinte, copiii hrăniți cu biberonul și ținuți în pătuțuri au devenit „noua normalitate”, iar ceea ce varia de la această normă devenea problematic și, probabil, nu foarte benefic pentru copil. Nu a durat mult până ce concluziile acestor experimente, la fel de anormale cum erau și noile condiții, au început să se reflecte în recomandările pediatrilor și ale altor „experți” către mame.

„Răsfăţul”, duşmanul numărul 1 al experţilor

Deja în 1930, mamele erau aspru avertizate să nu își ia copiii în brațe decât în momente foarte exacte. Când plângeau, plângeau și mamele, dar indicația „experților” era că este interzis să își ia copiii în brațe sau măcar să îi atingă. Pentru că, astfel, ar deveni răsfățați. Un pediatru canadian a scris chiar că, dacă iei în brațe un copil de două săptămâni care plânge, faci primul pas către tribunalul pentru delincvență juvenilă.

Am învățat foarte multe de atunci, dar teama de a nu răsfăța este încă prezentă. În anii 1960, copiii prematuri erau ținuți și ei în cutii (incubatoare). Părinților nu li se permitea să-şi țină copiii în brațe deloc și nici măcar nu îi puteau atinge fără să poarte căști de păr, măști, halate și mănuși, de parcă ar fi intrat în operație. În ultimii 20-30 de ani, am învățat că această practică nu este benefică pentru copiii prematuri și s-a demonstrat că îngrijirea tip cangur dă rezultate mult mai bune pentru stabilizarea și dezvoltarea nou-născuților prematuri. Dar, în ciuda dovezilor covârșitoare care arată beneficiile îngrijirii de tip cangur, multe unități speciale de îngrijire pentru prematuri încă nu au adoptat acestă practică.

Subestimarea contactului uman

Același lucru se poate spune şi despre purtarea în brațe a copiilor. Acum patruzeci de ani, s-au făcut experimente care comparau efectele mișcării asupra dezvoltării puilor de maimuță. Maimuțele erau crescute în cuști în care „mama” era un obiect inanimat (o sticlă goală și incoloră), care era fie statică, fie atârnată de o sfoară. Puii de maimuță se agățau de „mame”, indiferent dacă „acestea” se mișcau sau nu. Însă puii de maimuță care erau crescuți în cuști cu mame staționare deveneau depresivi, aveau dificultăți în a interacționa cu alte maimuțe, nu agreau atingerile și dezvoltau acel comportament stereotipic de legănare, adesea întâlnit la copiii din orfelinate care erau privați de contact uman. Printre alte comportamente patologice se numărau auto-mutilarea și „comportamentul cronic de auto-liniștire”.

Este interesant că, în ultimii ani, auto-liniștirea a devenit „noua ideologie” a consilierii pediatrice pentru mame. Se spune că este bine pentru copil să se poată „auto-liniști”. Este o idee prezentată în special în legătură cu alăptarea. „Nu vă adormiți copilul la sân”, spun experții. Dar de ce nu? Practic, pentru ca un copil care nu adoarme la sân nu mai are așteptări de la părinți, în special de la mamă. În timp ce copilul care adoarme o dată la sân va dori și pe viitor să fie adormit la fel, ceea ce poate fi un inconvenient.

Luaţi-vă copiii în braţe!

Copiii pot fi un inconvenient, este adevărat. Dar ideile moderne sunt foarte nocive pentru copii și este probabil cazul să regândim aceste practici. Se ignoră faptul că, pe termen lung, este mai ușor să adormi un copil la sân, că este un lucru pe placul tuturor bebelușilor și copiilor mici, la fel cum este pe placul mamelor. Ideea este aceea de a învăța copilul să fie „independent”, ca și cum „independența” forțată ar fi benefică. Oricum, independența forțată nu este cu adevărat independență. Doar independența care se naște dintr-un sentiment de siguranță este.

Ideile despre „auto-liniștire” se aplică și purtării copiilor în brațe. „Dacă porți copilul, nu va învăța să se auto-liniștească. Nu va putea să facă asta fără tine. Nu va deveni independent.” Astea sunt niște aiureli! Copiii sunt făcuți să fie duși în brațe și ar trebui purtați, iar pe măsură ce cresc vor cere din ce în ce mai puțin în brațe. Pe urmă, nu vor dori în brațe decât atunci când sunt obosiți. Se va întâmpla mai repede decât îți imaginezi. Și, probabil, îți va fi dor să îi ții în brațe.

„Ghidul pentru alaptare al doctorului Jack Newman”, disponibil acum şi în România

Ghidul de alăptare al doctorului Jack Newman | Totul despre mame
GHIDUL PENTRU ALĂPTARE AL DOCTORULUI JACK NEWMAN – Informații complete pentru mame şi specialişti

Toate aceste informaţii, dar şi altele la fel de importante pentru mame şi specialişti, pot fi găsite în „Ghidul pentru alaptare al doctorului Jack Newman”, recent aparut la Multi Media Est Publishing. În acest ghid cuprinzător, Dr. Jack Newman, o autoritate în domeniul îngrijirii copiilor, şi Teresa Pitman, lider La Leche League Canada, ne oferă informatii practice despre alăptare, precum şi soluţii pentru problemele obisnuite care apar pe parcursul alăptării. Cei doi experţi aduc informaţii complete pentru următoarele situatii: cum să poziţionezi bine copilul la sân; ce poţi face când copilul refuză sânul; cum să eviţi ragadele sau mameloanele iritate; cum să te asiguri că bebeluşul primeşte suficient lapte; alaptarea unui copil care are colici; alăptarea nou-născuţilor prematuri sau cu nevoi speciale.

Cartea poate fi cumparata online, de pe shop.totuldespremame.ro.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa