Dincolo de cadouri, Moș Nicolae poate face fapte cu adevărat bune
Cred că am fost un copil destul de nedistractiv. Nu-mi plăceau poveștile cu zâne, prințese și feți-frumoși, nu-i agream pe Tom și Jerry și nu-mi amintesc să fi crezut vreodată în Moș Nicolae sau Moș Căciun, aka Gerilă, pentru a respecta adevărul istoric. Scepticismul meu copilăresc mă scutea de la a-mi petrece seara de 5 decembrie lustruind ghetuțe. La noi pantofii se lustruiau duminica si era treaba tatei. Așa că eugeniile, biscuiții, caramelele cu lapte care se lipeau de dinți sau rarele și nesperatele ciocolate chinezești mă așteptau de Sfântul Nicolae cuminți, pe masa din bucătărie, unde erau lăsate de părinții mei, să ne fie clar!
Cum explici copiilor ce-i cu moșii ăștia?
Având așadar dintotdeauna o abordare atât de prozaică față de toți acești Moși cu bărbile lor albe, m-am întrebat anul acesta dacă este cazul și cum să i-l prezentăm pe Moș Nicolae fetiței mele. În primul rând, nu consumă decât dulciuri făcute în casă, care nici măcar nu sunt așa de dulci. În al doilea, m-am gândit că este prea mică pentru poveștile frumoase cu Moș Nicolae. Și, mai ales, mică pentru poveștile mai puțin frumoase: am citit „Parenting necondiționat” de Alfie Kohn, în consecință nu tratăm în termeni de pedepse și recompense, am privit-o în fiecare secundă de când s-a născut ca pe cea mai candidă și bună și generoasă ființă, deci nu știu unde aș fi integrat detaliul cu nuielușa pe care se presupune că o primesc așa-zișii copii răi.
Iar în al treilea rând, ne-a luat mai multe zile să îi explicăm conceptul de cadou nu mai departe de acum o lună, când a împlinit doi ani. Iar explicațiile noastre au fost, se vede treaba, atât de limpezi, încât copila s-a bazat tot pe experiențele ei anterioare, prin care un cadou este ceva ce ea dăruiește unui alt copil, cum s-a întâmplat la nenumăratele aniversări la care a participat. Ca atare, au urmat zile de psihoză generală, în care ea se îndrăgostea de cadourile primite chiar de ea și ne spunea cu lacrimi în ochi că nu vrea să le dea, că dă păpușa, că dă tractorul, dar nu cadoul cel nou. Ne-am lămurit în cele din urmă atât de bine încât, acum, când intră cineva pe ușă întreabă repede: „Ce cadou mi-ai adus?”
Deci, este clar, nu eram încă dispuși să ne asumăm atât de curând alte explicații despre un alt Moș, dulciuri, jucării și nuielușe, așa că am hotărât să o lăsăm pe anul viitor.
Un Moș Nicolae la mâna a doua
În Ajun, am fost loviți din plin când copila noastră a început să vorbească la masă despre un Moș. Să ne spună EA nouă că vine! Și că lasă în ghetuțe. Ghetuțe? Care ghetuțe? Noi nu purtăm ghetuțe, noi avem bocanci sau cizmulițe. După s-a culcat copila, am convocat celula de criză: i-ai spus tu? Dar tu? Am luat la rând bunici și mătuși. Ce-i asta, îndoctrinare consumistă? În cele din urmă, am ajuns la concluzia că nu poate să fi fost decât una din bunicuțele cu care îi place atât de mult să „tea de vobă” în parc, unde se duce și se urcă lângă ele pe băncuță și le fixează intens cu privirea, până când acestea se văd obligate să facă conversație. Bun, faptul era consumat, acum știe, cineva a făcut treaba asta în locul nostru și i-a explicat probabil mai bine decât am fi reușit noi vreodată, cu toată precauția cu care ne lansăm în astfel de discuții. Tot ce ne mai trebuia era o soluție de cadou la orele 22:00 trecute.
Suntem genul de părinți hapsâni, care lasă copilul ori să își epuizeze imaginația, ori să distrugă jucăria înainte de a-i prezenta una nouă. Așa se face că aveam de rezervă două camioane cu remorcă, ieftine și bune, luate de la un Bazar. Dar oare se cade sa facem copilei cadou o jucărie la mâna a doua? Nu prea aveam încotro, așa că ne-am pansat repede conștiința cu filozofia noastră de viață, care spune că un lucru nu trebuie aruncat înainte să fie epuizat și chiar și atunci, ideal ar fi să fie reciclat, că preferăm să vedem cu ochii noștri circuitul banilor pe care îi cheltuim, când cumpărăm obiecte fie artizanale, fie la mâna a doua din bazaruri, direct de la mame care vor lua mai departe ceva pentru copiii lor, sau la evenimente caritabile, unde oamenii donează pentru o cauză umanitară, o persoană bolnavă, un copil cu dizabilități, o fundație sau o asociație.
Suntem stricți și nu ne dezmințim, așa că am pus lângă cizmulițe doar unul din camioanele de jucărie. În ritmul acesta, nu contribuim foarte mult, cantitativ, la această mișcare comunitară, însă acest aport mărunt cu siguranță ne face și nouă și altora viața un pic mai ușoară. Iar copila noastră a fost atât de încântată de surpriza de la Moș, încât am hotărât să ne pansăm mai departe conștiința și să cumpărăm cadourile de Crăciun pentru prieteni și familie din bazarurile și talciocurile care se organizează în număr atât de mare în această perioadă.
