Să ne luăm Ziua Femeii înapoi!
Cum explici unui copil ce sărbătorim de 8 martie? Adică, să-i explici pe bune, fără floricele și bomboane, că 8 martie înseamnă lupta femeilor pentru drepturi egale, pentru dreptul la vot, la educație, la proprietate. Că înseamnă drepturi reproductive, dar că nu, pe 8 martie NU este ziua mamei, pe care o sărbătorim în prima duminică din mai. Cum îi spui că 8 martie este ziua activismului pentru femei?
Moș Crăciun, Zâna Măseluță, 1 mai, Halloween, 1 decembrie sunt floare la ureche, fie că ești religios ori ateu, naționalist, proletar ori capitalist. Sunt sute de materiale scrise din zeci de perspective. Ai totul la îndemână. Despre 8 martie însă, resursele nu sunt așa generoase și nici așa variate. Deci, să improvizăm!
8 Martie, un fel de „Moș Crăciun se întoarce” (film de serie B)
În vria organizării de cadouri, buchete, atenții și drăgălășenii de 8 martie, mă trezește la realitate o întrebare a fiică-mi care pornise radioul și se juca la butonul de volum:
– Mami, de ce „doamnelor și domnișoarelor”? De ce „luna femeilor”?
– Pentru că este ziua fetițelor și femeilor, mami, îi răspund eu încântată de ocazie.
– Și-o să primesc un cadou?!, mă întreabă ea pe nerăsuflate.
Oh, nu, nu iar refrenul ăsta, îmi zic în sinea mea exasperată, înainte să deschid cutia Pandorei:
– Ce auzi tu la radio, mami, este o minciună, ca-n reclama de la colțul blocului, știi, să ne facă să scoatem banii din buzunar. Mami, de Ziua Femeii, o să primești respect și demnitate, închei eu cu sincer entuziasm, dar și cu o ușoară ironie.
Ce sărbătorim, de fapt, de 8 martie?
Am în față o copilă complet bulversată. După mutrița gânditoare aș zice că se întreabă dacă, ăștia, Respect și Demnitate sunt niște roboței, niște cățeluși sau niște păpuși. Mă așez lângă ea, trag aer în piept și mă lansez didactic:
– Uite, Ziua Femeii, 8 martie este, de fapt, o zi închinată doamnelor care au cerut ca femeile să aibă drepturi egale cu domnii. De exemplu, să aibă aceleași salarii (deși hmm… mai bine lasă!); au cerut să poată și ele merge la școală, știi, pentru că fetițele și doamnele nu sunt doar drăguțe, sunt și inteligente. Să poată și ele să facă altceva decât mâncare și copii…
– Dar mie-mi place să fac mâncare și copii!
– Mda, la aproape 4 ani, dar mai vorbim noi peste vreo 15. Dar chiar și așa, să faci curățenie, mâncare și copii înseamnă să aduci societății un serviciu care trebuie remunerat și respectat, nu ignorat și desconsiderat.
8 martie – conștientizare, luptă, activism
Discuția asta n-ajungea niciunde, așa că, în spiritul respectului și demnității, încerc și eu un viraj rapid cu înclinație de atac la persoană:
– Uite, mami, știi, acum nu foarte mulți ani, fetițele și doamnele nu aveau voie să poarte pantaloni. Chiar și în Paris, capitala modei, legea care interzicea pantalonii femeilor a fost abrogată oficial abia acum doi ani. Îți vine să crezi ce prostie?, îi povestesc eu în naivitatea mea.
– Dar eu sunt oricum o regină și nu port decât rochițe, îmi trântește impertubabil fetița cu nume de cod Elsa.
– La naiba, copilă, îi zic eu, la capătul răbdării. Chiar acum să mi-l dai pe Fulger McQueen, ăla cu care dormi tu la grădiniță! Tu ești fetiță, iar fetițele nu trebuie să se joace cu mașinuțele. Și să-mi aduci și trusa de scule, pentru că numai băieții au voie să meșterească și să repare. Și, dacă stau bine să mă gândesc, și toată cutia de Lego. Cine a mai văzut fetiță constructor?! Poți să alegi tu un băiețel căruia să i le dăm, că astea-s chestii masculine. Ție să-ți luăm o tigaie din aia de jucărie. Poate și un fier de călcat, am văzut că-i plin la raftul exclusiv pentru fetițe.
– NU!!! Sunt ale mele, se dezlănțuie ridicându-se-n picioare. Nu dau nimic! Și să-mi iei și tigaie. Că eu fac mâncare și construiesc acum un turn. Și mă îmbrac așa cum vreau eu, că eu sunt regină!
Mă uitam la ea, mai lipsea pumnul ridicat și o pancartă pe care să scrie, eventual, „SUNT ȘI EU OMĂ!” (așa cum spune adesea cu atât de inspiratul ei feminin pentru „om” și care se declină logic: om – omi – omă – oame).
M-a umflat râsul și-am luat-o în brațe:
– DA! Exact asta sărbătorim de Ziua Femeii: furia și vehemența ta de acum! Refuzul de a ceda și de a te supune. Chiar și dreptul femeii la proprietate, să știi, îl sărbătorim de 8 martie. Femeile n-au avut dintotdeauna acest drept și nici multe alte drepturi de care ne bucurăm acum.
Fără discriminare, cadouri
În stilul ei mucalit, știa că glumisem, așa că plusează:
– Și… nu primim niciun cadou?
– Iubita mea, eu tocmai mi-am primit cadoul, iar dacă o să-mi dai voie să le povestesc și altora mă voi considera cu adevărat răsfățată. Deși, cum îți spuneam, ziua de 8 martie nu înseamnă chiar răsfăț. Când, în 1908, mii și mii de femei au ieșit în stradă pentru un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul de a participa la vot, nu făceau decât să își ceară un drept bine-meritat, nu vreun privilegiu. Dar, ca și astăzi, cu protestele de stradă nu au obținut prea multe, așa că, doi ani mai târziu, în 1910, s-au întâlnit, prin reprezentantele lor din 17 țări, la o Conferință a Muncitoarelor. Și atunci le-a venit ideea ca în fiecare an de 8 martie să își sărbătorească realizările economice, politice și sociale, dar și să își reamintească de faptul că trebuie în continuare să lupte pentru drepturi egale cu ale bărbaților. Doar așa s-a ajuns ca femeile să să poată vota și participa la viața politică în tot mai multe țări după 1920. Și, pentru că în multe țări Ziua Femeii începea să devină o păcăleală cu trandafirii roșii și cadouri, în 1975, Organizația Națiunilor Unite a hotărât în 1977 ca data de 8 martie să marcheze lupta pentru drepturi egale și pentru dezbaterea asupra condiției femeii. A fost, așadar, o încercare de recuperare a semnificației politice și activiste a acestei sărbători. Și este ceea ce trebuie să încercăm și noi să facem în fiecare an.
De aceea, pentru tine cred că o să comande mami una dintre cărțile recomandate în The Guardian unde cu siguranță vom găsi niște minți mai luminate să ne explice bine de tot de care-i treaba cu 8 martie.
– Și tati? Tati ce primește?
Ei bine, eu mă las de meserie! Vă rog să îmi spuneți dacă ați găsit vreo modalitate mai bună de a povesti copiilor voștri, fetițe sau băieței, adevărul adevărat despre 8 martie – Ziua Femeii. Pentru inspirație, puteți citi și acest articol documentar.
