Inedit în curtea școlii: Crosul inimilor

TOTUL DESPRE MAME
Crosul pia bratianu pentru inima copiilor / Totul despre mame

Elevii Școlii Generale 17 „Pia Brătianu” din București susțin Asociația Inima Copiilor la „Crosul Pia Brătianu”

30 mai 2014 e ziua pe care copiii, parinții și cadrele didactice o dedică mișcării, pentru a susține voluntariatul încă de la vârste fragede și responsabilizarea copiilor pentru problemele comunității.

Prin acest eveniment, participanții la cros vor să fie de ajutor copiilor bolnavi de inimă de care se ocupă Asociația Inima Copiilor. După cum vedem, școala „Pia Brătianu” demonstrează că educația nu se adresează doar intelectului, ci și inimii, iar cea mai frumoasă echipă în crearea unei lumi armonioase este trinomul părinți-copii-profesori.

Am aflat mai multe detalii de la Andreea Puiu, tânăra învățătoare care a inițiat această acțiune, și poate că povestea ei vă va inspira să duceți mai departe acest gen de evenimente în școli.

De unde a pornit ideea acestui cros și cum i-a fost drumul până când a prins viață?

Am alergat la diverse crosuri inedite (Transmaraton, Alergcarnavalul, SkyRunning, Cros pentru tata, Color Run) și am simțit încă de la începutul anului școlar că Pia Brătianu este locul unde se pot întâmpla multe lucruri frumoase. Doamna director a fost din prima clipă deschisă inițiativelor mele, iar școala a întâmpinat cu încântare acest proiect, atât din partea profesorilor (care au fost și primii donatori pentru inimile copiilor), cât și din partea elevilor. Fiind prima ediție, nu știam la ce să ne așteptăm, de aceea a fost o surpriză înscrierea în masă a elevilor (peste 200) și  startul în forță cu care pornim. Sperăm cu toții ca acest cros să devină o tradiție și un parteneriat de durată cu Asociația Inima copiilor, și sperăm să fie cât mai multe donații, on-line sau în urna de la fața locului.

Cărei nevoi răspunde astfel de acțiune în cadrul școlii ? E o practică curentă, sau dimpotrivă?

Acest cros susţine educația pentru sănătate și pentru societate, și cristalizarea unei culturi a voluntariatului încă de la o vârstă fragedă. Acest eveniment este însă primul de acest fel şi se poate organiza datorită spaţiului ofertant al şcolii. La clasa pregatitoare am mai facut Fitness kids cu alergare pe scările școlii în fiecare dimineață, iar copiii au fost foarte încântați. Recunosc, sunt o adeptă a sportului și încerc să le transmit această pasiune și copiilor. În predarea integrată combin muzica și mișcarea, sau inserez mișcări în povești, ca formă de comunicare purtătoare de felurite emoții.

Știu că ești și o partizană a activităților în familie, nu demult am povestit aici despre piesa de teatru a părinților, mai sunt și alte evenimente în pregătire până la finele anului școlar? 

Încă de când am fost împreună cu copiii la „Let’s do it Romania”, mi-am dat seama că vom face multe evenimente în afara clasei și că îi voi avea pe părinți alături. Cred foarte mult că dacă le acorzi încredere elevilor, îți vor întrece așteptările. De aceea lansez proiecte din ce în ce mai complexe pentru copiii cu vârste mici, pentru că ei au mereu o abordare extraordinară. Urmează a doua piesă a părinților, „Ulysse”, în care s-au tradus pe înțelesul copiilor texte mai complexe, apoi „Caruselul culturilor”, unde familiile vor prezenta diverse standuri culturale, pe echipe. Am avut părinți invitați speciali în clasă, care au vorbit despre pasiunile lor. Anul acesta a trecut destul de repede pentru că s-au tot întâmplat lucruri frumoase, și avem și câteva proiecte internaționale pentru la anul.

Și în loc de epilog, pentru că suntem la final de an, și pentru că sunt mulți părinți de viitori școlari de clasă pregătitoate, la fel de speriați ca mine anul trecut, dacă ar fi să faci un bilanț al acestui an… ce impact au avut propunerile tale, ai întâmpinat rezistență în sistemul de stat sau poate din partea unor părinți mai reticenți? 

Dacă ar fi să fac bilațul acestui an, rămân sute de zâmbete împărțite și un an fericit. Albume întregi din activitățile în care copiii s-au simțit relaxați și au avut sentimentul că școala este distractivă, că suntem cea mai bună echipă, și acest lucru m-a motivat complet. Copiii au putut să mă strige pe nume, să mă simtă prietena lor, să aibă încredere în mine. Poate că părinții ar fi mai în măsură să susțină impactul creat. Au fost și momente de frustrare, firește, când am avut senzația că nu sunt valorificate anumite inițiative, că am aterizat într-un loc unde părinții sunt ancorați în ideea de „educație tradițională” și au avut nevoie de timp să se acomodeze cu acest „altfel” la care i-am invitat. Am reușit însă să ne modelăm unii după ceilalți și sunt foarte mândră de ceea ce am reușit să facem împreună.

A fost un an cu o singura regulă: să fie magie în clasă.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa