Sunt foarte trista si dezamagita de mine

Acest subiect conține 3 răspunsuri are 2 voci și a fost actualizat ultima dată de  TOTUL DESPRE MAME acum 1 an, 2 luni.

Vizualizare 4 articole - 1 la 4 (din 4 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #139091

    MamicaElla
    Participant

    Am nascut acum doua luni o fetita, asa cum mi-am dorit dintotdeauna si pe care am asteptat-o cu mult drag. Insa m-am trezit intr-o situatie cu totul necunoscuta, nu stiu ce se intampla cu mine, nu ma mai recunosc. Mi-am dorit din tot sufletul acest copilas iar acum nu ma pot atasa deloc de el. Imi doresc sa nu fie asa, dar nu pot sa schimb ce simt….sunt foarte trista si dezamagita de mine.

    Am stat ceva timp sa ma gandesc daca sa deschid acest topic aici sau nu. Chiar nu vreau sa intristez sau sa sperii viitoare mamici, dar cred ca sufar de depresie postnatala si as dori cateva sfaturi de la mamicile care au trecut prin asa ceva sau au cunostinta de acest lucru si ma pot indruma.

    #139196

    Dragă MamicaElla, in primul rând felicitări pentru acest pas foarte important si anume de a avea curajul sa povestesti ceea ce se intampla cu tine.

    Mamicile Comunității Totul Despre Mame sunt alături de tine și îți transmit următoarele mesaje (preluate de noi de pe pagina de facebook):

    Sonia Letitia: „Am fost si eu in aceeasi situatie. A durat cam doua luni, timp in care nu am reusit sa ma atasez de baietelul meu, sau sa ii ofer afectiune. Adica il alaptam la cerere, il tineam in brate, dar parca ar fi fost copilul altcuiva. Intre doua si trei luni insa, ceata a inceput sa se imprastie si sa vad clar. Acum e sufletul meu, asa cum ar trebui sa fie, de altfel. ?Eu am pus aceasta depresie post-partum pe seama faptului ca am nascut prin cezariana, fara ca travaliul sa se declanseze si astfel dezechilibrul hormonal a fost mult mai mare.Dar urmati sfaturile celorlalte mamici si apelati la un psiholog pentru a va asigura ca situatia sa revina la normal. Mult curaj si felicitari pt bebe!”

    Lazar Maria: „Trebuie să cereți ajutorul unui specialist!Eu cred că o să depășiți această stare și o să vă bucurați de copil la fel ca orice mămică! Nu cred că e foarte gravă problema dumneavoastră , chiar și faptul că doriți să discutați despre acest lucru e deja un progres! Totuși, un specialist e în măsura să vă dea cele mai bune sfaturi! În astfel de cazuri nu cred că experiențele personale ale altor mămici vă pot ajuta! Vă doresc multă sănătate și să vă bucurați cât mai repede de minunea mică pe care ați adus-o pe lume!”

    Simona Costin: „Buna, stiu ca sperie sentimentul asta dar cred ca toate mamicile am trecut prin asta. Ar fi buna o iesire de 1-2 ore pe zi fara bebe (cumparaturi,masaj de relaxare,coafor ceva orice ). Nici eu nu am facut lucrurile astea, din pacate,aveam momente in care imi venea sa plec de nebuna in lume….dar vin momentele frumoase care iti incanta sufletul daruite de puiul tau si nu te mai dai pe nimic in lume. E greu…si eu am asteptat bebele 6 ani…si tot de depresie din asta am avut parte. Dar trece….multa rabdare si sanatate va dorim”

    #139197

    Diana Mocanu: „Si eu am trecut prin asta.A tinut cam pana la 3 luni. Eram extenuata, ma simteam atat de obosita incat as fi dormit non stop dar…culmea ..nu puteam sa dorm mai deloc. Cateodata seara nu imi doream decat sa ma pun in pat sa dorm cum o faceam inainte. Ma simteam atat de sleita de puteri ca nu nici mancarea nu imi mai trebuia. Mancam fortat, parca nici nu simteam gustul mancarii, pentru ca alaptam trebuia sa mananc. Si vroiam sa alaptez …foarte greu si asta…la pusee sugea non stop, colici…vai vai…vedeam doar greul situatiei ..uitam ca am dat viata unui sufletel minunat. Tot timpul eram nervoasa si recalcitranta. Mi se parea ca nici pe wc nu mai pot sa stau linistita din cauza lui.Conteaza foarte mult sa te poti baza pe ajutor din partea familiei sa poti sa iesi sa te recreezi macar o ora pe zi. Eu nu am avut privilegiul asta . Doar eu cu sotul cu care de abia schimbam doua vorbe fara sa nu ma rastesc sau sa i spun ceva neplacut. Cand am nascut l.am vazut abia dupa 2 zile cand mi l.a adus in salon. La nastere nu l.am tinut in brate desi am avut cezariana cu rahianestezie, am fost constienta, i.am auzit primul plans si totusi nu l.am cerut sa l tin in brate. Dupa m.a durut f tare capul de la anestezie( eu cred ca si asta a fost una dintre cauzele reactiei mele fata de el), am refuzat sa tin copilul in salon pe motiv ca nu ma pot ocupa de el dar de fapt imi era teama sa stau singura cu el. Nu ma vedeam in stare sa am grija de el.
    La san l.am pus abia dupa 9 zile . Acasa am avut foarte mult noroc cu sotul meu care e foarte calm si intelegator. Acum suntem bine …ne iubim nemasurat, bb are 14 luni si inca alaptez.”

    #139198

    Te invităm să citești și articolele noastre despre acest subiect și sperăm să te ajute să identifici mai bine ceea ce simți: Baby blues sau depresie postpartum?; „Depresia nu are nevoie de invitație”.

Vizualizare 4 articole - 1 la 4 (din 4 în total)

Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.

CELE MAI CITITE

diabetul gestaţional

Lucruri pe care nu le ştiai despre diabetul gestaţional

Probabil cunoşti lucruri generale despre diabetul care poate să fie diagnosticat în timpul celor nouă luni de sarcină. De ce apare diabetul gestaţional, este...

APLICAȚII UTILE PENTRU PĂRINȚI