Vocea ta: Emoţii de toamnă

Anamaria Câmpean

Toamnă în sufletul tuturor…

Am fost azi în parc. Singură. Cum n-am mai fost de tare mult timp.

Aveam o oră liberă între două întâlniri și mi-am zis să văd cum vine toamna, de pe-o bancă din parc. Să mănânc o ultimă înghețată de la dozator și să mai citesc câteva rânduri din cartea demult începută.

Dar nu reușesc să-mi păstrez prea mult concentrarea asupra cărții, căci privirea-mi zboară tot la jucăușii ce-aleargă în jur. Și mi se face pe loc drag și dor de-al meu. Zâmbesc și mă uit la ceas. O fi la masa de prânz acum. Imediat se urcă-n brațele educatoarei, pune capul pe umărul ei și veghează în liniște cum se pregătesc încet toți copiii de odihnă. El e ultimul care adoarme, după ce-i conduce pe toți la somn.

Îi urez în gând “Somn ușor, puișor!” și-i spun că abia aștept să merg după el. Și îmi întorc apoi atenția din nou în parc, la banca verde pe care șed, la cartea ale cărei pagini flutură ușor în vânt și la copiii ce nu par pregătiții de odihna amiezii.

Și ce dacă te-ai supărat?

Și-mi atrage atenția un boț nu cu mult mai mare decât al meu. Stă încruntat sub umbra unui castan, și, dintr-o dată, ridică mâinile în aer și aruncă zgomotos pe alee doua mașinuțe de metal. Scoate buza de jos, își încrucișează mâinile pe piept și declară răspicat:

– M-am tupălat!

Și cea care cred că-i mama, îmi pare că dă să zâmbească cu un amestec de îngăduință și mândrie – cam așa cum fac și eu când al meu boț reușește să-și exprime sentimentele ori nemulțumirile. Dar înainte ca el să observe asta, devine serioasa și încearcă să dibuiască motivul supărării lui.

Însa doamna ce-i însoțește, îngăimând în barbă și gesticuland nervos din mâini, se apleacă repede să adune mașinuțele de pe jos. Și apoi o aud cum zice:

– Și ce dacă te-ai supărat? Ăsta-i motiv să strici jucăriile pentru care ai tăi au muncit și au plătit? Ai fost prăpădit și nu te mai iubesc!

…Și nu stiu dacă-i necesar, dar eu totuși zic: nu mă îndoiesc nicio secundă că doamna avea sentimente calde și intenții bune față de cei pe care-i însoțea în parc. Că vorbele atunci rostite, și poate apoi regretate, au venit dintr-o dorință de-a insufla copilașului motivația unui comportament agreabil. Că au fost alimentate de bagajul personal al doamnei, de ziua ei, de greutățile ei și de limitările ei proprii în a gestiona sentimente grele.

Un copil amărât de-un sentiment greu

Doar că atunci mi-a fost destul de greu să găsesc compasiune pentru ea. Căci atunci am văzut un copil mic care se face și mai mic, mai umil, mai neimportant. Un copil amărât de-un sentiment greu căruia nu știa nici el prea bine cum să-i facă față și un copil căruia i s-a spus că e singur cu sentimentul cel greu și că nu e bun și de iubit atâta timp cât are acel sentiment.

Și-am mai vazut o mamă tristă, rănită și dezamăgită de cuvintele ce fuseseră adresate fiului ei și pe care poate că le-a mai auzit și ea. Și așa tristă cum era, s-a aplecat la puiul ei, i-a luat mânuțele mici în mâinile ei și i-a șoptit ceva duios. N-am auzit ce i-a spus, dar am văzut că micuțul se mai detensionează, se mai relaxează. Parcă reușea să mai capete un pic de încredere și să nu mai fie atât de mic și de neimportant.

Când s-a ridicat de lângă el, privirea mamei a întâlnit-o pe-a mea; era stânjenită, dar i-am zambit cât de cald am putut. I-am zâmbit cu drag și cu bunătate. I-am zâmbit ca să-i spun că înțeleg. Că o înțeleg, că știu cum e să încerci să faci educație emoțională cu un pui (și cu tine însăți) într-o societate obișnuită să-și reprime emoțiile și să nu știe cum să gestioneze sentimentele proprii și ale celorlalți. I-am zâmbit ca să știe că nu-i singură.

Și parcă înțelegând ce vreau să-i transmit fără cuvinte, mi-a zâmbit și ea. Ca și cum mi-ar mulțumi. Ca și cum ar prinde curaj. Ca și cum ar fi fost reasigurată că e bine ce face. Că e bine să ne învățăm copiii să-și recunoască sentimentele – mai ales pe cele mai grele – să le înțeleagă și să le gestioneze. Și că e bine să facem asta de când sunt mici-mici, ca să știe că sunt valoroși și ca să învețe să se iubească, să se respecte și să se accepte neconditionat.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa