Dragi părinți, ascultați-vă copiii!

Simina Bădică

Cătălina Hetel

Ascultați-vă copiii!

De vorbă cu psihoterapeuta Cătălina Hetel despre toate rolurile pe care le jucăm într-o viață și toate personajele care trăiesc în noi.

Cătălina Hetel și-a început cariera dând viață personajelor pe scenă și și-o continuă ajutând copiii și familii să facă față cât mai bine noilor roluri din viața lor. Am stat de vorbă cu Cătălina Hetel despre metoda psihodramei, despre momentul în care un copil sau o familie trec pragul unui cabinet terapeutic, despre respectul pe care îl datorăm copiilor noștri. Am aflat că a merge la terapeut nu înseamnă că ai făcut ceva greșit ci că ești un om care știe că poate să facă lucrurile mai bine.

Totul Despre Mame: Dragă Cătălina, eşti o femeie care a ales două meserii minunate: psihoterapia şi actoria. Mai mult, ai reuşit să le aduci împreună şi, poate, să iei ce a fost mai bun din fiecare. Cum ai ales actoria şi cum ai ales psihoterapia? 

Cătălina Hetel: Între actorie și psihoterapie a fost asistența socială, în care mi-am obținut licență în 2003 și pe care am profesat-o câțiva ani. Cred că în afară de teatru pe care l-am ales eu, restul meseriilor m-au ales ele pe mine. Am avut mereu un fel de a ,,merge mai departe”, să caut să văd ce e dincolo de un drum. Nu cred că dacă alegi o meserie această trebuie să fie unică sau ultima, mereu e loc de o schimbare. Îi încurajez mereu pe oameni să facă schimbări. Singură problemă de rezolvat este că schimbarea să fie ,,a adaugă ceva la.. ” nu neapărat a o lua de la început. Cred că am simțit mereu că mai e ceva de adăugat și încă nu cred că am terminat.

Actoria e o meserie despre care simți că ți se potrivește. La momentul respectiv, când aveam șaisprezece, optsprezece ani, nu concepeam să fac altceva, nu mă vedeam făcând altceva. Așa că am ales ceea ce mi-am dorit la momentul respectiv. Apoi am simțit că vreau să fiu mai mult împreună cu oamenii și că vreau să fiu eu împreună cu oamenii, nu un personaj. Așa că am ales firesc asistența socială și psihoterapia. Îmi plac oamenii oricum ar fi ei. Uneori sunt absolut fantastici, uneori îți dau o stare de amărăciune, dar nu pot să nu afirm mereu că oamenii sunt frumoși, oricum ar fi ei.

TDM: Specializarea ta principala este psihodrama. Ne poţi explica, pe înţelesul cititoarelor noastre care este specificul acestei metode terapeutice?

Psihodrama este o metodă terapeutică inventată de Jacob Levy Moreno, născut în România, dar care a trăit întreagă viață peste hotarele României. Această metodă se bazează pe ideea că în fiecare om există un potențial creativ, că fiecare persoană este creatoare a propriei vieți și că cel mai important este să activezi în acea persoana acel potențial, acea forță de a fi și de a face. Psihodrama ca metodă terapeutică este o metodă prin care omul a ,,face” lucruri mai degrabă decât spune lucruri. Este o metodă bazată pe acțiune și nu pe cuvânt. Oamenii sunt îndemnați să își creeze propria scenă, să însceneze propriile nevoi, să le vadă, să acționeze viu în acele scene. Această metodă funcționează atât la adulți cât mai ales la copii, pentru că aceștia sunt mai degaba dispuși să se joace decât să povestească sau să descrie.

TDM: Nu pot rezista tentaţiei de a te întreba. Cât de mult a contat profesia ta de actor în alegerea psihodramei? Te-ai gândit vreodată, atunci când erai actriţă că teatrul/ jocul de rol are potenţial terapeutic?

Îmi spun mereu că dacă ar fi fost să aleg psihodrama înaintea actoriei, drumul meu în teatru ar fi fost altul. Recomand cu căldură mereu actorilor să urmeze traininguri de psihodramă. Această are darul de a activă resorturi interioare pe care nici nu știai că le ai. Câștigi deodată puterea de a aduce în realitate personaje existente înăuntrul tău, pentru că așa cum se spune în teatru, toate personajele sunt în noi. Bunul, răul, urâtul, frumosul, inteligentul sau prostul, mama bună sau rea, tatăl afectuos sau dimpotrivă tatăl agresiv, sunt personaje care există în teatrul nostru interior. Psihodramă te învață cum să le aduci în actualitate, în realitate. Teatrul are un efect cathartic și deci un puternic efect terapeutic, asta se știe și fiecare dintre noi jucăm roluri în diverse etape ale vieții noastre. Psihodrama te ajută să te folosești de acest aspect, să îți îmbunătățești rolurile sociale și capacitățile de adaptare și să faci față realității.

TDM: Ai o experienţă de peste 8 ani de terapie cu adulţi şi cu copii. Care sunt cele mai frecvente probleme pentru care copiii ajung să se întâlnească cu un terapeut?

Copilul nu este niciodată singur. Acesta face parte dintr-o familie, dintr-un grup, dintr-o școală. Fiecare familie sau grup au propriile reguli, valori, propriul stil. Copilul de obicei se adaptează, își găsește resurse de a ,,face parte”. Problemele apar atunci când copilul eșuează în a se adapta familiei sau grupului. Există copii agitați, agresivi care se încadrează perfect în familia lor care nu consideră că aceștia au o problemă. Adulții aduc copilul la psiholog când aceștia consideră că acel copil ,,are o problema”, adică nu se conformează ideii lor de copil sau nevoii lor de a fi copilul.

Uneori părinții vin la terapeut pentru că copilul este timid, retras, nevoia lor fiind că acesta să fie mai agresiv, alteori părinții reclamă un copil prea energic, nevoia lor fiind că acesta să fie mai liniștit. Problemă terapeutului este să reușească să facă diferență între o suferința reală a copilului, atunci când timiditatea sau agresivitatea sunt simptomele unei suferințe și incapacitatea copilului de a fi așa cum vor adulții sau chiar nevoia lui de a fi altfel, de a fi el însuși. De cele mai multe ori, copilul este bine, doar că familia sau grupul scoalar nu reușesc să îl accepte, având alte așteptări de la el. Însă există și cazuri în care copilul suferă, în care comportamentul copilului, stările lui, sunt semnale de alarmă, cereri de ajutor.

Copilul este portavocea problemelor familiale și de cele mai multe ori, el va fi cel care va trage semnalul de alarmă că în familia sa lucrurile nu merg bine. De cele mai multe ori, simptomul copilului trădează o problemă familială.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa