Lăsați copiii să se joace! Asta e treaba lor!

”Să nu uiți de unde ai plecat” este unul din crezurile cu care ne amăgim mulți dintre noi. Sunt oameni care au ajuns să facă averi sau să cunoască celebritatea și să-și uite prietenii, spre exemplu. Nu ne place asta! Dar mulți dintre noi uităm de unde am plecat când vine vorba de copii. Uităm! De parcă noi nu am fi fost copii niciodată și nu știm cum e!

”Ajunge cu atâta joacă!”

Îmi amintesc cum, copil fiind, eram oprită de la joacă. Întotdeauna, joaca era ”de ajuns”. Era văzută ca o pierdere de vreme, ceva inutil, fără niciun folos. Joaca era ceva cât se poate de ”neserios”, mereu mi se reproșa că nu fac și eu lucruri serioase, deși eu o luam cât se poate de ”în serios”.

Copilul tău e plin de energie și nu știi cum să ții pasul cu el? Îți recomandăm cartea ”Cum să crești un copil energic”, de Mary Sheedy Kurcinka. Aceasta este disponibilă AICI.

Se pare că e o obsesie a oamenilor mari pentru că mi se întâmplă să aud destul de des adulți care le zic copiilor s-o dea naiba de joacă, că ajunge, că ”numai joacă știi”. Mi se mai întâmplă și mie să fiu unul dintre acești adulți! Și eu îi spun copilului să înceteze cu joaca… Nu mă mândresc cu asta, dar am și eu zile în care nu mai răbdarea necesară să aștept după un copil care se joacă la fiecare pas.

Joaca e serioasă!

Pe lângă faptul că ei niciodată nu iau joaca în glumă – ei se joacă foarte serios – sunt implicați, sunt dedicați, sunt atenți, sunt prezenți. Ne supărăm că nu ne aud când îi strigăm, că nu mai văd nimic în jur, că se dau jocului și uită de toate. Pentru ei, jocul e ca un job și îl îndeplinesc cât se poate de bine – cu devotament și seriozitate. Dacă toți ne-am face treaba așa cum își fac copiii joaca, ce bine ar fi!

În plus, joaca e bună. Joaca îi ajută să descopere lucruri noi

Îmi amintesc cum, pe la vreo șapte ani, am descoperit trusa de farduri a mamei. Nu văzusem în viața mea acuarele cu sclipici și pensulă cu burete. Am cercetat-o un pic și am ajuns la concluzia că nu e nimic altceva decât o trusă de acuarele pentru ”fabricat” felicitări. Ceea ce am și făcut! Am făcut niște felicitări grozave, deși trusa era foarte slab dotată la culorile de bază. Avea mult bej, rozaliu, crem, nici nu știam prea bine să numesc culorile acelea, dar cele mai frumoase felicitări care mi-au ieșit din mână au fost cele ”fardate”.

Marea inginerie mi s-a părut a fi instrumentul care îți permitea să desenezi brazde de pământ cu o pensulă care arăta ca peria de spălat sticle. De n-am pictat la arături de primăvară cu rimelul de m-am săturat! I-am distrus complet trusa mamei de machiaj, dar așa am mi-am descoperit eu pasiunea pentru desen. N-am făcut o carieră din asta, că desenul era ceva ce nu se mânca și nimeni nu avea nevoie de el, drept pentru care nici n-am fost susținută sau încurajată de către familie să-mi exploatez talentul, dar făceam cele mai reușite felicitări și cele mai frumoase desene la școală. Doamna învățătoare îmi lua mereu foaia de sub pensulă, o ridica în fața clasei și le arăta și colegilor: ”Uitați cum se desenează!”.

”Nu te mai juca cu aia!”

Noi nu le dăm voie să se joace cu orice, deși ei și-ar face o jucărie din absolut oricare  obiect ce le pică-n mână, dar pentru că noi, în maturitatea și seriozitatea noastră, vedem numai o singură utilitate a unui lucru, nu le dăm voie nici lor să vadă sau să descopere mai multe. În concepția noastră, copiii se pot juca numai cu jucăriile, dar ignorăm talentul lor de a transforma orice într-o jucărie minunată.

Niciodată nu e de ajuns!

Noi nu mai avem timp de joacă, am depășit momentul și am trecut la lucruri serioase. Nu ne mai permitem să ne pierdem timpul cu prostii. Noi facem numai lucruri importante, suntem oameni mari, iar viața de adult nu e… de joacă. Ne enervăm când copiii ne cer să ne jucăm cu ei. Suntem obosiți și numai poftă de joacă nu avem. Dar dorința lor supremă, visul lor frumos, credeți-mă, este acesta: să ne jucăm. Închideți laptopul sau telefonul după ce citiți aceste rânduri și întrebați-vă copiii dacă vor să vă jucați cu ei. Apoi jucați-vă! Mult! Cât de mult puteți! Fericirea nu strică și nu e niciodată prea multă, iar pentru ei joaca e fericire. Punct.

Descarcă acum, GRATUIT, capitolul ”Crizele de furie”, din cartea ”Cum să crești un copil energic”, de Mary Sheedy Kurcinka, de AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație