Să nu închidem copiii în colivii!

Singura bucurie pe care o aveam când era copil, cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, era Moș Crăciun. În rest, vacanța de iarnă era un lung șir de vizite primite și întoarse, de mese nesfârșite, stat ”frumos/cuminte/linișitită” lângă părinți și, invariabil de cântat colinde la comandă.

Lucrurile nu s-au schimbat prea mult…

Diferența dintre atunci și acum e că Moșul își permite și găsește să aducă tablete, LEGO-uri și orice altceva și-ar mai dori copiii și dulciuri – multe și diverse. În anii 80, Moș Crăciun n-o ducea așa bine. Nici noi nu o duceam. Mesele de Crăciun nu erau tocmai încărcate, așa ca acum. Erau alte vremuri. Nu aveam, nu găseam sau nu ne permiteam să avem orice.

Avem orice, dar neglijăm alte aspecte

Sunt mama unui copil plin de energie și sensibil peste măsură. Sărbătorile înseamnă, pentru noi, reunirea familiei extinse. Acesta e spiritul Crăciunului la noi – să ne adunăm cu toții în jurul mesei în ziua de Crăciun. În primii ani, când eu nu-l înțelegeam prea bine, îi ofeream un chin complet, cu tot tacâmul. Fie că eram vizitați de rude sau făceam noi vizite, presiunea pe copil era uriașă.
Cumva, pentru părinți, copilul este cartea de vizită. Degeaba ai tu cea mai bună salată de boeuf și cele mai bune sarmale, dacă copilul tău face crize de nervi și strică buna dispoziție a celorlalți sau nu stă frumos la masă, nu e respectuos cu mătușa Anica și nu-i cântă un colind unchiului Nicu.

Dragii mei, copiii nu sunt animale de circ!

Vin Sărbătorile. Le vorbim copiilor noștri de fapte bune, de omenie, de dăruire, de iubire și înțelegere. Aș vrea să ne vorbim și nouă despre aceleași lucruri. Aș vrea ca toți copiii să fie tratați ca niște oameni.
Eu nu încep niciodată să-l întreb pe unchiul din partea mamei ce rezultate are la locul de muncă, dacă îi place munca și nici nu-l pun să-mi spună cum se fac șuruburile. Aș vrea ca nici unchiul din partea mamei să nu-mi ia copilul la întrebări despre rezultatele școlare, dacă îi place învățătoarea și să-i ceară să-i spună și lui ce a învățat la școală.
Eu nu o întreb pe mătușa de la oraș dacă știe vreun colind și nu îi cer să mi-l și cânte ca să-i dau bani. Ba mai mult, dacă m-ar refuza, aș înțelege că nu are chef să cânte în momentul acela în fața altor oameni și nu m-as apuca să o șantajez că o spun maică-sii, vecinelor sau celui care-i aduce pensia. Aș vrea ca nici copilul meu să nu fie întrebat dacă știe vreun colind și dacă nu cumva vrea să-l cânte ca să primească bani.
Eu nu îi zic bunicii să tacă pentru că bunicile cuminți nu vorbesc. Aș vrea ca nici bunica să nu-i ceară acest lucru copilului meu.
Eu nu le zic invitaților sau gazdelor să termine tot din farfurie și tot de pe masă că altfel mă supăr și nu le mai dau desert sau nu mai vorbesc cu ei. Aș vrea ca nimeni să nu-i zică asta copilului meu.
Eu nu îi zic mătușii din partea tatălui să nu se mai foiască pe scaun, să stea frumos. Aș vrea ca nici mătușa sa nu-i ceară asta copilului meu.
Eu nu îi zic bunicului să guste piftie, deși el zice că nu-i place, dar eu insist cu lingura deasupra capului să ia măcar o gură. El o urăște din principiu, n-a gustat niciodată. Aș vrea ca nici copilului să nu i se întâmple asta.

Alături de cei dragi…

Pentru un copil, să stea frumos la masă, să nu vorbească neîntrebat, să mănânce tot, să spună și poezii și să fie și drăguț cu cei din jur, așa cum așteaptă toată lumea de la el, este o misiune imposibilă! Un copil plin de energie silit să stea nemiscat e ca și când ai lua un exemplar din pasărea paradisului, l-ai jumuli de pene și l-ai băga în colivie. Mai rău de atât nu îi poți face. Dar nu va renunța să caute soluții și căi de scăpăre, chiar și așa. La fel sunt și copiii aceștia. Nu le cereți să nu se miște, să nu râdă, să nu plângă, să nu vorbească.
Nu-i lăsați goi, închiși în colivii.
Ca să-ți înțelegi copilul plin de energie citește cartea ”Cum să crești un copil energic”, de Mary Sheedy Kurcinka. Aceasta este disponibilă AICI. Acum poți descărca GRATUIT capitolul ”Crizele de furie” de aici.
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație