Ce-ai făcut, Domnule Mamut?

În cazul în care ați rămas fără inspirație la ora de culcare, iată o poveste amuzantă, în versuri, despre Domnul Mamut, un personaj un pic cam năzdrăvan. Lectură plăcută și distracție pe măsură!

 

Domnule Mamut, cine-ar fi crezut, că tu ești de vină, când vine vorba de lipsă de disciplină. Chiar alaltăieri când am ajuns acasă, ce să vezi în bucătărie, pe masă – două broaște și un dihor, împrăștiau făina de zor, cu Ștefan în ajutor. Aveau poftă de zăpadă, așa că au pus de-o debandadă. Val-vârtej m-am dus și l-am întrebat: „Doua broaște și un dihor, de unde le-ai mai adunat, că mor? De unde le-ai luat? Sau… cine ți le-a dat?”

 

„Domnul Mamut. Mi le-a dat cu împrumut.” 

O mamică de la etajul trei îmi povestea și ea de fetița ei. Venită încărcată de la piață, deschide ușa și ce vede în față? Un motan roz de zici că era scăpat în vopsea de acadea! Și rozul continua. Pe perete, pe telefon, pe ușa de la balcon, pe nasturii de la palton. Pe abecedar, ghiozdan și pe perdeaua de la geam. Roz periuțele de dinți din baie și ochelarii lu’ mamaie. Roz puiul fript din frigider, și tricicleta fratelui Toader. „Oana, zi-mi că nu văd bine. Totu-i roz… Cred că am nevoie de vreo 10 algocalmine!” „Mami nu reacționa așa. Tocmai de asta am colorat casa. Doamna ne-a zis că e important, chiar de ești sau nu premiant, de ești mititel sau gigant, savant sau muzicant,  amuzant sau enervant, să fii optimist, să vezi viața în roz bombon. Așa că am folosit puțină vopsea, în ton, adusă de Domnul Mamut cu Breton. Acum casa e mai fericită. Șiii, mami, cred ca trebuie puțin aerisită.”

Alexandru si Maria sunt în vacanță la bunici. Și după o vară întreagă de umblat după furnici, dresat arici, dansat cu licurici și mâncat piersici cu tocăniță de urzici, acum sunt un pic nostalgici. Vara s-a cam dus c-o plută și tema a ramas nefacută. De scris compuneri și rezolvat probleme, hai că nu s-ar foarte teme. Dar ce să facă cu poeziile pentru memorat, care nu rămân în minte, nici să înghită cartea cu tot cu cuvinte.

Cum ce să facă? E simplu și ușor – le sare Domnul Mamut în ajutor. În gradina cu minuni, unde-s fluturi, cireși și pruni, se mai află și o floare, care aduce rezolvare. Cât ai zice abracadabra copiii au și dat iama în oaza cu flori de nu-mă-uita. Și au mâncat pe îndesulate până când s-a facut aproape noapte. Iar când a venit dimineața, poeziile erau învățate și pe dos și pe față.

„Unde-s florile bunicii?” întreabă bunicul curios. „Le-am mâncat noi cu folos. Fără ele nu puteam poeziile să le memoram, neam.” Bunicul și cu bunica se uită unul la altul încurcați și întreabă ușor dezorientați: „Cine v-a învățat pe voi așa ceva?” „Domnul Mamut cel Mâncător de nu-mă-uita… A zis că și el a mâncat o lună constant și de atunci are o memorie de elefant.” 

Așadar, Domnule Mamut, acum că te-am descoperit, iți propun să facem un pact lămurit. Când te mai cheamă copiii in ajutor, cu vreo idee sau vreun sfat sclipitor, rogu-te poposește mai întâi pe la mine, să vedem dacă o fi rău sau bine. Te servesc cu o înghețată sau cu o felie de marmeladă și după ce găsim cea mai bună soluție ești liber să oferi castroane, saci și baloane de inspirație, imaginație și distracție. Îți mulțumesc, cu considerație.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație