Oana Boca Stănescu: Ce te faci cînd îți fuge educatoarea de sub nas?

Cand educatoarea dispare Totul despre mame
Cand educatoarea dispare Totul despre mame
În prima zi de grădiniță

Unde se duc eductoarele atunci când se duc?

Credeți că numai păsările călătoare își iau zborul? Ei bine, și unele educatoare au acest obicei! Iată o poveste (adevărată) despre o educatoare care a fugit și nu a lăsat nicio explicație în urmă:


Doamna Cristina este o educatoare cu experiență. Sau, activînd o expresie curentă, am putea-o caracteriza drept o „educatoare foarte bună”. Cum să vă spun? Dacă ar fi fost o carte de pe goodreads, Doamnei Cristina nu i-ar fi ajuns cele 5 stele: noi, mamele competitive de la grupa fiului meu, am fi făcut cerere oficială la tata-lu’-goodreads să ne lase să-i mai acordăm măcar o stea: în fond, copiii noștri știau, anul trecut, la grupa mijlocie, semnul pentru mai mare, semnul pentru mai mic, adunări, scăderi. Aaa, plus semnul pentru infinit!

Doamna Cristina a fost educatoarea fiului meu, Marc, timp de un an, la grupa mijlocie. Din mai, a intrat în concediu post-natal, dar a promis că se întoarce din toamnă. Cu toții o așteptam, țineam la această continuitate – atât noi, mamele „leneșe”, dornice să șomăm în primii doi ani de școală ai copiilor, când infanții noștri vor fi știut de toate, cât și copiii, care se atașaseră de ea.

Așa cum a promis, Doamna Cristina s-a întors în septembrie. Din păcate, revenirea s-a produs într-o săptămână prost aspectată în horoscop, de vreme ce, în cea de-a cincea zi, educatoarea s-a certat iremediabil cu managerul grădiniței. În lunea imediat următoare, peste numai trei zile adică, Doamna Cristina fugea la o altă grădiniță, împreună cu un set de patru mămici, plus copiii din dotare. Da, „fugea”, acesta este termenul care descrie cel mai corect întâmplarea cu pricina: educatoarea a plecat fără să își ia la revedere de la restul copiilor. Putea să treacă într-o zi să-i vadă, putea să ne sune, avea numerele tuturor, ne contacta cu regularitate de fiecare dată cînd se apropia data de plată a taxei și trebuia să își încaseze salariul. Dar nu a făcut-o. A plecat, lăsându-i pe cei mici la dispoziția nervilor și a imaginației părinților, pentru eventualele lămuriri. Iar explicațiile, la noi în familie, de exemplu, nu au fost doar „eventuale”, ci s-au concretizat: două săptămîni, copilul meu nu a priceput că educatoarea lui cea parolistă a plecat la o altă grădiniță – „Mami, s-a întors de tot, cum a promis, nu înțelegi tu!”.

Cand educatoarea dispare Totul despre mame
În vremurile de dinainte de grădi

Dacă asimilăm pînă la capăt metafora cu grădinița care înseamnă o a doua familie, oare dispariția educatoarelor n-ar trebui să parcurgă etapele care se petrec în familie, atunci cînd cei mari se ceartă definitiv, respectiv: discuție calmă (caldă?) cu cei mici, luat la revedere șamd? Folosesc eu metafora greșită pentru grădiniță? Sau iau prea în serios respectul și responsabilitatea pedagogilor față de cei mici, față de stabilitatea lor emoțională?

Sunt două întrebări care mă sâcâie, deși nu știu dacă „sâcâie” e termenul cel mai potrivit – cred că mai curând frigul de afară mă săcâie, iar cazul ăsta și morala lui mă întristează pur și simplu.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație