Creşă sau bonă?

 

Am un băieţel de cinci luni şi jumătate, iar în septembrie trebuie să mă întorc la serviciu. Sunt destul de speriată deoarece nu ştiu ce variantă să aleg: bonă sau creşă particulară? Aş fi recunoscatoare dacă aş primi o părere avizată cu privire la avantajele şi dezavantajele celor două variante şi care este cea mai bună alegere. (Ramona Harpau)

 

Să luam ambele variante pe rând, cu plusuri şi minusuri.

În momentul în care opteaza pentru creşă, majoritatea mamelor resimt un adânc sentiment de vinovăţie. Adesea, ele se gândesc că au un copil care este prea mic, căruia îi trădează încrederea, care se va îmbolnăvi. Mamele se gândesc că îl “abandonează” într-un loc în care rolul lor va fi preluat de persoane străine. Acest sentiment poate fi combătut sau atenuat dacă mamele ar conştientiza de la început avantajele prezenţei copilului în cadrul unei creşe sau grădiniţe. Cei mici învaţă să se adapteze mai uşor la viaţa în colectivitate, devin sociabili prin interacţiunea cu alţi copii şi cu alţi adulţi în afară de cei ai familiei. Se deprind cu tipul de învăţare prin descoperire şi cea prin încercare şi eroare, ambele foarte importante pentru obţinerea autonomiei personale. Dobândesc multe cunoştinţe şi deprinderi importante cu mai multă uşurinţă decât acasă şi îşi dezvoltă limbajul. În colectivitate copiii invaţă să-şi exprime emoţiile şi trăirile în mod adecvat, e locul în care descoperă noi jocuri şi jucării, în care îşi fac noi prieteni sau, dimpotrivă, îşi creează antipatii. Creşa reprezintă primul pas important în dobândirea autonomiei personale, iar copiii care au frecventat creşa se adaptează mai uşor la grădiniţă, iar creşa şi grădiniţa fac mai uşoară tranziţia către şcoală. Cele mai frecvente temeri în ceea ce priveşte colectivitatea sunt cele legate de contactarea bolilor şi, într-adevăr, este posibil ca micuţul să ia numeroase viroze la intrarea în colectivitate, dar aceste episoade se vor rări pe măsură ce copilului îi va creşte imunitatea.

O alta provocare legată de intrarea copilului în colectivitate este acomodarea. Cu cât copilul este mai mic, cu atât adaptarea la programul din creşă poate să fie mai dificilă. Copiii timizi pot suferi de lipsa relaţiilor personalizate, însă toate aceste probleme nu reprezintă piedici imposibil de surmontat, copilul se va adapta în cele din urmă la noul mediu. La un moment dat, părinţii s-ar putea confrunta cu refuzul copilului de a frecventa colectivitatea: copilul nu mai este îngrijit de o singură persoană, în creşă există grupe cu număr mare de copii raportat la numarul de educatori, ceea ce face ca aceştia să nu poate împărţi atenţia şi grija in mod egal, iar cei “neglijaţi” vor refuza să mai meargă la creşă sau la grădiniţă.

În schimb, angajarea unei bone presupune o adevarată provocare pentru tine şi o mare schimbare în viaţa copilului tău. Ea va fi mama surogat pentru el, iar schimbarea cea mai importanta va fi determinată în primul rând de lipsa mamei şi în al doilea rând de contactul pe care copilul îl are cu o persoană total străină pentru el. Ea trebuie să ştie să impună şi autoritate, dar să şi acorde copilului tău afecţiune şi îngrijire optimă. Avantajul de a alege o bonă faţă de colectivitate este că de copilul tău se ocupă o singură persoană, iar copilul este îngrijit în mediul său. Însă şi aici intervin temerile părinţilor, bona nu poate fi controlată decât prin ceea ce poţi afla de la copilul tău. Deseori, copiii încep să-şi exercite o autoritate nejustificată asupra bonei şi asta pentru că ea adoptă o atitudine pasivă, mai ales că se întâmplă frecvent ca părinţii să ceară bonei să nu se implice în educaţia celui mic, lucru care se întoarce împotriva copilului.

După ce vei cântări toate aceste lucruri, sunt convinsă ca vei lua decizia cea mai bună!

 

Cu drag, Iuliana

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație