Arta contemporană pe înţelesul copiilor

Atelierul
Instalația "Fishing Flies" a artistului contemporan Mircea Cantor

Atelierul "Lumea nu este ce pare a fi" la MNAC- Asociatia Da' De CeLucrările artistului Mircea Cantor se dezvăluie copiilor într-un program jucăuș marca Da’ De Ce

„Da’ de ce să mergem la muzeu? Mie nu îmi place arta. Nu îmi place arta contemporană! Şi cine e Mircea Cantor?” 

Eu mă străduiesc să răspund acestor întrebări pe care băiatul meu mi le pune în timp ce încerc să mă îmbrac. Să vă spun şi contextul: ne pregăteam să mergem la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, acolo unde Asociaţia Da’ De Ce ne aştepta la o joacă frumos numită „Lumea nu este ce pare a fi”. Realizez, în tirul întrebărilor pe care copilul mi le pune, că artă contemporană suna abstract şi un pic înspăimântător pentru cineva de vârsta lui (adică de nici 10 ani împliniți).

Încep să îi povestesc despre Mircea Cantor – arunc cârligul şi aduc în discuţie că şi artistul are, la rândul său, copii. Zic: „Cu siguranță îţi va plăcea pentru că sigur se gândeşte la copiii săi atunci când creează”. Hocus pocus! I-am captat atenţia. Merg mai departe şi încep să îi povestesc despre artist – călătoreşte mult, a expus în oraşele în care şi noi ne dorim să mergem – Paris, Roma, Berlin, Tel Aviv, Salzburg, Glasgow şi multe altele. Înainte de a intra la metrou arunc o ultimă nadă: „Este celebru, toată lumea îl consideră super tare! Trebuie să-i vezi lucrările!”

Gata. Băiatul meu abia aşteaptă să ajungă!

„Arta contemporană foloseşte obiecte la modă, cum ar fi obiectele pe care le avem în casă”

La MNAC ne aştepta Irina. Cred că unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult la programele Da’ De Ce (cunoscute până de curând sub numele „De Dragul Artei”) este ca întotdeauna sunt ţinute de oameni veseli, calzi, cu chef de joacă şi bine pregătiţi.

Înainte de a intra în expoziţie, Irina sta puţin de vorbă cu micii vizitatori şi le explică diferenţa dintre artă clasică şi arta contemporană. Le exemplifică arătându-le avionaşele pe care Cantor le-a realizat numai din materiale reciclate. Concluzia băiatului meu: „Arta contemporană foloseşte obiectele de prin casă”. Tot acum a învăţat şi ce este aceea o instalaţie.

Copiii stau pe jos şi privesc spre lucrările artistului. Sub îndrumarea Irinei născocesc povești pornind de la ceea ce văd. Sunt bucuroasă! Cineva se opreşte în dreptul lor şi zâmbeşte; le face o poză. Este chiar Mircea Cantor, venit să pregătească un performance pentru ziua următoare. Cred că el este şi mai bucuros decât mine văzând copiii numai mirare.

Film de artă şi performance

În camera următoare copiii analizează un film „ciudat”: nu are sonor, se repetă şi nu seamănă cu ceea ce au mai văzut la televizor. Învaţă acum că acest film se numeşte „film de artă” şi că el este diferit faţă de un simplu documentar.

Tot cu ajutorul unui film proiectat în cadrul expoziţiei aflat ce înseamnă „performance”, au performat ei înşişi în cadrul unui mic joc, au filozofat despre urmele pe care le lăsăm de-a lungul vieţii noastre pe Pământ. Aici este momentul în care copiii şi-au dat drumul la vorba povestind şi dezbătând lucruri serioase.

Iar pentru că lucrurile să se termine la fel de frumos cum au început, la final am urcat la ultimul etaj, la cafenea, unde am baut un suc în timp ce micii vizitatori schimbau rolurile, devenind ei înşişi mici artişti contemporani în cadrul unui atelier de construit… Ei, dar asta veţi vedea şi singuri dacă vă înscrieţi şi voi la programul „Lumea nu este ce pare a fi – un ghid jucăuş prin arta contemporană” de la MNAC.

Puteţi afla mai multe despre Mircea Cantor accesând site-ul artistului.

Detalii despre zilele în care puteţi participa la programul „Lumea nu este ce pare a fi – un ghid jucăuş prin arta contemporană” de la MNAC, modalităţi de plată şi înscrieri găsiţi pe site-ul Asociației Da’ De Ce. 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație