Cu ce plecăm la drum?

Expozitia transporturi traditionale MTR / Totul despre mame
Iată-l pe bunicul metroului!

Expozitia transporturi traditionale MTR / Totul despre mameTransporturi tradiționale românești sau cum arăta babywearingul la 1780

Ați trecut oare pe bulevardul Kiseleff zilele acestea și v-ați minunat de tramvaiele și locomotivele care au răsărit în fața Muzeului Țăranului Român? Dacă erați împreună cu copiii, sigur v-au întârziat puțin din drum pentru a cerceta tramvaiul și locomotivele de epocă. „E bunicul metroului, nu-i așa?” or fi întrebat plini de uimire micuții.

Dar minunile nu se opresc pe pajiștea muzeului, așa încât vă invităm să porniți cu mici și mari într-o incursiune fascinantă în lumea transporturilor de tot felul.

Copiilor le plac obiectele, se știe. Se mai uită ei și la imagini, peste texte trec ca vântul și ca gândul dar se opresc să studieze obiectele noi, surpinzătoarea, necunoscute până atunci. Unul din motivele pentru care cred că muzeele nu sunt o specie pe cale de dispariție este fascinația noastră și a copiilor noștri pentru obiecte. Iar expoziția „Transporturile tradiționale din România”, deschisă până pe 17 noiembrie la Muzeul Țăranului Român, are multe și spectaculoase obiecte.

De la leagănul sau traista în care erau cărați bebelușii, până la căruțe domnești sau țigănești, bărci cu pânze, sănii trase de cai, schiuri, roabe, boccele și bocceluțe, toate și-au găsit locul lor anume în sălile muzeului. E de mirare, zău, cum au încăput atâtea și cum putem noi acum să le vedem de aproape, să pipăim lemnul obosit, dar trainic, să mirosim pânza, să simțim drumurile pe care aceste obiecte le poartă în ele.

„Vara, carele, iarna, săniile – se mişcă de-a lungul acestor nesfârşite drumuri, încet, supus, cu o neobosită răbdare.”

Pentru cei cu răbdare și curiozitate, obiectele sunt descrise de texte scrise de cele mai mult ori de cei care le-au văzut cum băteau drumurile și apele. Iată ce scria Regina Maria despre timp și drumuri la 1919, în cartea Țara mea:

„Ţăranul român nu e niciodată grăbit. Timpul n-are niciun rost în socoteala lui de viaţă. Deprins cu zări nemărginite, el nu aşteaptă să ajungă într-o zi la capătul drumului. Vara, carele, iarna, săniile se mişcă de-a lungul acestor nesfârşite drumuri, încet, supus, cu o neobosită răbdare. Trase de cai mărunţi, slabi, săniile de lemn trec peste zăpada neegală; ţăranul stă pe jumătate ascuns între grămezile de lemne şi căpiţele de fân ori de coceni, după cum duce una ori alta de la un loc la altul.”

Sau iată cum vedea un italian la 1780 felul în care femeile românce își purtau copiii (că doar n-am inventat babywearingul în secolul XX !):

„Leagănul de care se folosesc la început este alcătuit dintr-o bucată de pânză groasă prinsă într-o ramă de lemn, iar sforile legate de cele patru colţuri, care se unesc, deasupra, sunt atârnate de un mare cui bătut în tavanul camerei de dormit, în aşa fel ca mama să poată ţine această înjghebare mereu în mişcare ca să-şi poată adormi copilul când acesta se trezeşte. În tot timpul zilei, copilul, aşezat pe o pernă, este pus într-o albie de <lemn de> tei, care se mai întrebuinţează şi la frământatul pâinii, precum şi la spălatul rufelor. În diferite rânduri am întâlnit femei românce care, mergând pe drum, purtau albia cu copilul pe cap, în timp ce mâinile le erau ocupate cu fusul. La alte femei, am observat că aveau copilul băgat într-o traistă de lână, care, cu ajutorul a două sfori groase, era astfel legat în spate, încât trăgând traista pe subsuoară puteau da să sugă copilului în timpul în care spălau rufele în râu”.

Se spune că drumul e mai interesant decât destinația. Și dacă mă uit la toate minunățiile pe care omul le-a produs pentru a se transporta pe sine și pe cele trebuincioase lui, încep să înțeleg că așa e. Lipsesc aparatele de zbor. Dar cred că strămoșii noștri zburau cu imaginația mai departe și mai frumos decât am uitat noi să o facem astăzi. Așa, din legănatul căruței sau al luntrei sau al legănuțului de copil…

 

Ce? Expoziția „Transporturile tradiționale din România”

Unde? Muzeul Național al Țăranului Român, sala Irina Nicolau și Oaspeți, Şoseaua Kiseleff 3, Sector 1, Bucureşti

Când? Între 19 septembrie – 17 noiembrie 2013; de marţi până duminică, între orele 10.00 şi 18.00

Cât? Bilete : adulți 8 lei, elevi 2 lei, copii până în 7 ani gratuit; în ziua de 26 a fiecărei luni, accesul este gratuit la Muzeul Țăranului Român.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație