Magie şi muzică în „Vrăjitorul din Oz” de la Excelsior

vrajitorul-din-oz-totul-despre-mame

„Vrăjitorul din OZ” pus în scenă la Teatrul Excelsior te poartă din prima clipă într-o lume de poveste

De câteva zile, în casă se aude într-una “ding-dong, la-la-la-laaaaaaa”, adică refrenul din melodia foarte antrenantă din Vrăjitorul din Oz, spectacolul de la Teatrul Excelsior la care am mers cu fetiţa mea cea mică.

Probabil că pare de la sine înţeles că un spectacol de teatru îi va menţine atenţia unui copilaş de la început şi până la sfârşit. Dar, din experienţa mea de mamă ce şi-a însoţit mereu copiii la tot felul de spectacole, vă spun că nu e chiar aşa. Dacă e decorul foarte atrăgător, se întâmplă ca piesa să nu fie tocmai pe placul celor mici sau invers. În alte cazuri, muzica e prea complicată pentru un copilaş ce are chef de un refren uşor de memorat cu care să-i împuieze mai apoi capul părintelui sau al colegului de grădiniţă şi de şcoală. De data aceasta, la „Vrăjitorul din Oz” pus în scenă la Teatrul Excelsior din București, şi piesa, dar şi decorurile, jocul actorilor şi muzica atât de catchy au fost pe aceeaşi linie, astfel încât nu numai puştoaica mea, dar şi restul copiilor din sală, ba chiar şi părinţii lor, au gustat din plin întregul spectacol.

Vrăjitorul din Oz, povestea magică cu cele mai simpatice personaje

Povestea de la Excelsior este chiar aceeaşi din cartea omonimă scrisă de L. Frank Baum, carte ce s-a bucurat de un imens succes la nivel mondial încă de la debutul său de la începutul secolului trecut. Protagonista este micuţa Dorothy, o fetiţă din Kansas care, în urma unei furtuni, ajunge în ţara lui Oz, un vrăjitor pe care nimeni nu l-a văzut vreodată, dar despre care toată lumea ştie că este atât de puternic, încât poate îndeplini orice dorinţă. Deoarece Dorothy doreşte să ajungă acasă, la rudele ei, pleacă în căutarea vrăjitorului, dar nu singură, ci alături de nişte companioni intâlniţi acolo: Omul de tinichea, Sperietoarea, Leul şi căţelul Toto. Aceştia sunt de acord să o însoţească pe fetiţă pentru că şi ei au nevoie de câte ceva ca să fie împliniţi şi speră ca marele Oz să le ofere lucrul mult căutat.

Lumea lui Oz a ajuns la Excelsior

Pe lângă povestea cursivă şi care i-a făcut pe copii să urmărească cu sufletul la gură derularea momentelor de pe scenă, memorabile pentru ei au fost şi costumele actorilor. Pantofii roşii ai lui Dorothy, costumaşele gri şi sclipicioase ale şoriceilor veniţi să-i dea o mână de ajutor fetiţei, costumul vrăjitoarei bune, Glinda, şi costumul Marelui Oz, toate erau colorate şi atent concepute, făcând tabloul piesei şi mai viu. Ingenioase au fost şi decorurile spectacolului, create sub forma unor panouri rotative care, la fiecare scenă importantă de pe parcursul poveştii, se schimbau şi le ofereau celor din sală imaginea unor fundaluri diferite, mult apreciate de copii. Astfel, în cel mai rapid mod cu putinţă, personajele erau transportate dintr-un loc într-altul, lăsând publicului impresia că şi el este părtaş la acest salt ultra-rapid pe care îl fac actorii de pe scenă.

Povestea moralizatoare a Vrăjitorului din Oz

Ca orice poveste, Vrăjitorul din Oz s-a încheiat cu bine pentru Dorothy şi prietenii săi, dar și cu o pildă la care copiii să se gândească şi când ajung acasă. Ei au aflat de la Omul de tinichea, Sperietoare, Leu şi căţelul Toto cât de importante sunt valori precum prietenia şi dreptatea şi tot de la ei au descoperit noţiuni de o importanţă covârşitoare, ca iubirea, devotamentul, curajul, inteligenţa, speranţa şi priceperea.

Finalul piesei de teatru a fost unul vesel nu numai pentru pesonajele din poveste, ci şi pentru cei din sală, care, pe lângă încântarea de a-şi vedea favoriţii teferi şi fericiţi, au putut să-i vadă şi mult mai de-aproape, actorii coborând printre rânduri şi dând mâna cu copiii deloc timizi. Ba mai mult, puştoaica mea a fost şi mai norocoasă şi a urcat pe scenă, îmbujorându-se toată şi povestind până seara despre acest moment din Vrăjitorul din Oz.

„Vrăjitorul din Oz” este o întâmplare cu muzică de Petre Bokor, după romanul omonim al lui Lyman Frank Baum, fiind destinată copiilor cu vârstă între 3 şi 12 ani. Piesa îi are în distribuţie pe Annemary Ziegler, Lari Giorgescu, Ciprian Cojenel, Mihaela Coveşeanu/Robert Radoveneanu, Paula Sorescu-Lucian, Silvana Ionescu, Pavel Bârsan, Cosmina Dobrotă, Ştefania Dumitru, Danilela Ioniţă-Marcu, Robert Robert Emanuel/Marian Rădulescu, Tudor Pârvu, Raluca Botez, Magda Condurache, Iulia-Diana Samson, Veronica Popescu şi Dragoş Ianoşi. Din pleiada de actori talentaţi a făcut parte, spre deliciul copiilor, un simpatic, flocos şi real căţeluş, Yoko, ce l-a interpretat pe Toto, companionul de cursa lungă al lui Dorothy. Decorul îi aparţine lui Mihai Mădescu, costumele sunt create de Luana Dragoescu, direcţia muzicală e semnată de George Marcu, coregrafia este concepută de Maria-Mitrache Bokor şi Erika Bokor, pregătirea muzicală este a Mădălinei Florescu, iar muzica îi aparţine lui Harold Arlen.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație