Serile TDM

Sau cum ne-am petrecut împreună prima dintre Serile TDM, în timpul codului portocaliu

Zilele trecute, venirea iernii (în sfârșit!) părea să fi încremenit orașul, dar sunt lucruri care nu se opresc nici pe gerul cel mai ger și viscolul cel mai viscol. Creșterea copiilor este unul dintre aceste lucruri și acest fapt a fost cu atât mai evident vineri seara când, în plin cod portocaliu, Librăria Humanitas de la Cișmigiu s-a umplut de părinți buni, dornici să fie părinți și mai buni. Cu ocazia primei ediții a Serilor TDM (despre care veți auzi multe lucruri bune și 1n viitor!), Otilia Mantelers ne-a readus aminte puterile vindecătoare ale jocului, iar dezvăluirea misterelor ortodonției de către prietenii noștri de la Clarodent a făcut aparatul dentar să pară un posibil bun prieten.

Redescoperirea jocului

Sunt multe lucrurile care îi diferențiază pe părinți de ne-părinți sau, haideți să fim indulgenți, viitori părinți:

Unul din aceste lucruri mi-a devenit clar odată cu venirea zăpezii și a viscolului în acest ianuarie al lui 2014: părinții știu să se bucure de venirea zăpezii. De îndată ce fulgii mari au început să cadă, wall-ul meu de Facebook s-a umplut de reacții contradictorii. „Văleu, orașul este blocat!” „Mașinile derapează!” „Este haos, primăria e surpinsă ca de obicei, fir-ar ea să fie de iarnă, acum s-a găsit să vină?”

Pe de altă parte, mesajele familiștilor păreau din alt film: poze cu oameni de zăpadă și obrăjori roșii, cereri de săniuțe cu împrumut, fulgi, veselie, entuziasm. Probabil că, în urmă cu câțiva ani, acești entuziaști ai iernii erau la fel de îngroziți de viscol și zăpadă ca și restul populației.

Iată ce voiam, de fapt, să vă spun: ceea ce copiii aduc în viața noastră, dincolo de sentimente mărețe precum dragostea și atașamentul, sunt și lucruri mici și simple ca bucuria primei zăpezi sau redescoperirea jocului, a râsului, a emoțiilor „copilărești” de care și noi, adulții, avem atâta nevoie.

Cu Otilia Mantelers despre puterea vindecătoare a jocului

Și tocmai despre aceste lucruri ne-a vorbit cu mult har Otilia Mantelers la prima ediție a serilor Totul Despre Mame : despre puterea vindecătoare a jocului, despre apropiere și conectare prin joc, despre puterea și încredea pe care copiii o capătă prin joc. Cum așa ? Nu ar trebui noi, părinții să aplicăm tot felul de metode complicate și subtile pentru a ne crește și înțelege copiii ? Nu ar trebui să citim rafturi de cărți și să urmăm tone de cursuri? Ba da, dar să nu fiți surprinși dacă la sfârșitul raftului de cărți veți ajunge la o concluzie simplă: joaca cu copilul meu este cea mai bună metodă de conectare, felul cel mai la îndemână prin care îi pot oferi încredere și putere și îl pot ajuta să treacă peste frici și traume mai mici sau mai mari.

În lunga și complicata noastră devenire de adulți, uităm din păcate cum și de ce ne jucăm. Dar iată că Otilia Mantelers ne-a povestit ce fel de jocuri putem folosi pentru a ne reconecta cu copiii noștri (și cu copiii din noi, îndrăznesc eu să adaug). Există jocuri speciale pe care le poți face pentru probleme specifice precum teama de separare, rivalitatea între frați, timiditatea sau agresivitate. Dar jocul este și un mod minunat de a afla CE îl frământă pe copilul tău, căci de multe ori vedem în fața noastră un copil trist sau nervos care nu ne poate spune răspicat ce l-a supărat atât de tare.

Încearcă, de pildă, să iei două jucării preferate ale copilului și să le faci să vorbească între ele :

Astăzi leul este foarte supărat. „Ce ți s-a întâmplat, leule, cine te-a supărat?” Copilul va lua probabil leul și va spune: „M-a supărat hipopotamul roz. Nu vrea să fie prieten cu mine.” Sau: „M-a supărat mama că a stat toată ziua la serviciu.” Copilul reușește în joc, să verbalizeze emoții și traume pe care, la întrebarea directă „Ce ți s-a întâmplat?” nu ar putea răspunde nici într-o mie de ani.

Părinții prezenți (căci da, au fost și mulți tați, nu numai mame) au putut să pună întrebări specifice și au primit pe loc sugestii pentru situații precum agresivitatea copilului de un an și jumătate sau minciunile celui de nouă ani.

Un aparat dentar nu este sfârșitul lumii, ci dimpotrivă

În încheierea serii, specialistul ortodont Dr. Delia Țigoiu de la Clarodent ne-a explicat cum să depistăm problemele ortodontice ale copiilor și de ce un aparat dentar nu este sfârșitul lumii, ci dimpotrivă. Recomandarea medicilor ortodonți este să facem un control în jurul vârstei de 7 ani, căci nu toate problemele ortodontice se pot vedea cu ochiul liber, iar efectele lor nu sunt deloc numai de domeniu estetic.

Copiii mai mărișori, care până atunci pictaseră cu Ioana Ginghină de la MiniArtShow, au urmărit cu gura căscată explicațiile doamnei doctor despre cât de mult îi pot ajuta temutele aparate dentare.

Nu vă spun cât de frumos a continuat seara, cu ceaiuri calde și beri reci, pentru un grup de mame dornice de vorbă, râs și voie bună. Abia aștept însă următoarea Seară Totul Despre Mame, pe 28 februarie, când psihologul Gyӧrgy GÁSPÁR ne va vorbi despre problemele de cuplu. Cine nu are așa ceva să ridice mâna !

Foto: Alexandra Dincă/Fotografii de familie 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație