Manual DESPRE religii

Ruxandra Rusan

Dumnezeu, Iahve, Allah – 100 de întrebări ale copiilor despre cele trei mari religii monoteiste

Cartea „Dumnezeu, Iahve, Allah”, publicată în limba română la Editura Humanitas și scrisă de Katia Mrowiec, Michel Kubler și Antoine Sfeir promite să răspundă, pe limba copiilor, la principalele întrebări despre cele trei mari religii monoteiste.

În sfârșit, o carte despre religii și nu un manual de religie! Avem de-a face, dacă vreți, cu o carte de vizită a celor mai răspândite direcții spirituale, cu principiile lor care pot fi explicate și citite copiilor fără să riscăm îndoctrinare, ci pur și simplu pentru cultura lor generală.

Religie VS istoria religiilor

Probabil multe dintre dezbaterile și contradicțiile care apar cu privire la predarea religiei în școli s-ar domoli dacă în curiculă ar fi introdusă o istorie a religiilor precum cea propusă în cartea despre care vorbim acum. Ediția originală a apărut în Franța, a devenit bestseller și a fost tradusă în mai multe țări, româna fiind cea de-a zecea limbă în care se publică.

Cele trei religii monoteiste  – credința creștinilor, a musulmanilor și a evreilor – sunt prezentate ca opțiuni de sine stătătoare, fără a se anula reciproc. Este o lectură inspirată pentru fiecare familie deschisă spre cultură generală, respect și toleranță. Este o carte despre un Dumnezeu unic, pe care fiecare persoană poate alege să îl celebreze în mod diferit: “Și ce dovadă poate fi mai grăitoare pentru faptul că Dumnezeu este unul și același, dacă nu prietenia care, datorită lui, s-a legat între noi, autorii?”, mărturisește pr. dr. Michel Kubler.

Religia pe limba celor mici

Recunosc, îmi doream să am în bibliotecă o carte despre religii, pe care să o pot citi puștiului meu de 8 ani fără să îi insuflu sentimentul că a opta pentru o religie înseamnă să intri în conflict cu toate celelalte. Din păcate, la școala noastră, ca în mai toate școlile din România, nu se învață istoria religiilor, ci religia ortodoxă. Aveam nevoie de un manual despre religii – și nu DE religie – pentru a-i deschide ochii asupra diversității. Premiza de la care pornește cartea este una extrem de bine gândită, și anume întrebările firești, candide ale copiilor despre Dumnezeu. Iar răspunsurile jonglează inteligent între seriozitate, informație și referințe din realitatea de zi cu zi a copiilor. De exemplu, un sfânt “nu este nici erou, nici superman, ci un om care-l pune pe Dumnezeu pe primul loc în viața lui”.

Ce fel de întrebări?

“Cine a scris Biblia?” “Cine l-a inventat pe Dumnezeu?” “Ce înseamnă musulman și islam?” “Ce este un imam?” “De ce nu mănâncă evreii carne de porc?” “Musulamanii au un papă?” “Ce este o biserică?” “Ce este fanatismul?”  – astfel de întrebări firești, de care te poți lovi ca părinte și nu ai mereu răspunsul la îndemână. Dacă ești în aceeași situație ca mine – și vrei ca mintea copilului tău să fie cultivată fără a fi îndoctrinată, această carte este mană cerească, pentru că oferă părintelui și copilului un instrument excelent pentru a desena un tablou mai mare, pentru a vedea imaginea în ansamblu, fără să exagereze în nicio direcție și fără să se ferească de subiecte delicate. Mai mult decât atât, religiile sunt explicate și prin prisma lor de instrument social, politic.

De asemenea, este o lectură valoroasă pentru că oferă o adevărată călătorie în timp și în diferite culturi ale omenirii și ce lecție mai prețioasă despre diversitate și toleranță poți oferi minții unui copil? Lucrurile nu sunt abordate doar la nivel teoretic sau spiritual, ci explică inclusiv simboluri (semiluna musulmană, diferența între crucile ortodoxă și catolică etc), modul în care se calculează anii în funcție de diferitele abordări ale religiilor, pertinența războaielor duse în numele credinței: toate aceste realități de care nu poți debarasa istoria religiei.

Informație pură

Mixul de informație, pertinența și naturalețea întrebărilor, inserțiile de “știați că”, exprimarea caldă pun, din punctul meu de vedere, “Dumnezeu, Iahve și Allah” pe un loc obligatoriu în lista de lectură a unui copil în plină formare. Este o incursiune lipsită de patos în lumea fascinanta a relației omului cu divinitatea și un manifest discret pentru toleranță, acceptare și învățare. Un ton pe care l-aș vedea adoptat nu doar acasă, ci și – sau mai ales! – în cadrul școlii.

carte-de-religii-totul-despre-mame

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa