Ursulețul Moko și lanterna magică

O dată pe lună, prietenul nostru Povestilă ne spune o poveste cu personaje haioase care au tot felul de probleme și de încurcături în viața de zi cu zi. Astăzi ne întâlnim cu un ursuleț căruia îi era teribil de frică de întuneric, dar, din fericire, primește o lanternă magică. Continuarea o citiți mai jos:

 

Prin fereastra deschisă, vântul adia ușor, mișcând perdeaua înainte și înapoi. În aer plutea un miros de iarbă verde, iar animalele pădurii se duceau fiecare spre pătuțurile lor, lăsând în urmă zarva de peste zi. Moko asculta cum pe sub geamul lui trecu vulpea cu toți cei patru pui ai ei. O asculta certându-i că n-au venit mai devreme acasă de la joacă. Trecu și iepurele cel nătăfleț și Moko se ridică la fereastră, uitându-se lung după el. Iepurele știa multe povești haioase și lui Moko îi plăcea asta.
Apoi, se făcu din ce în ce mai multă liniște. Lui Moko i se făcuse somn, iar atunci când Mama și Tata veniră să-l învelească și să-l sărute de noapte bună, ursulețul nostru se așeză răpus pe pernă și începu să viseze la o un borcan mare de miere care-i făcea cu ochiul și-l chema în paradisul dulciurilor. Și visul continuă o vreme, până când afară se auzi un zgomot puternic. Vântul bătea cu putere, iar geamul se trântise cu zgomot.
Moko tresări, deschise ochii și se trezi în întuneric. I se făcu frică. Nu era prima dată când pățea asta, dar acum hotărî să-și strige părinții:

 

– Mamaaa, Tataaaaaa, mi-e fricăăă, strigă Moko din toate puterile.

 

Părinții lui veniră repede să-l liniștească. Tata îl luă în brațe și-l puse pe genunchiul lui stâng, privindu-l cu dragoste. Și începu să-i spună o poveste.

 

– Moko, ți-am spus vreodată de lanterna magică?
– Nu, răspunse Moko și uită de frică întrebându-se ce era lanterna cu pricina.
– Lanterna magică, continuă Tata, e un secret vechi de când lumea. Toți copiii care l-au aflat știu că nu trebuie să se teamă de întuneric. Demult, când întunericul speria și mai tare copiii, un părinte s-a gândit să facă ceva. A luat praf de lună, știi, din acela din care au și licuricii, și l-a pus pe vârful degetului copilului său. Și i-a spus că, atunci când îi va fi frică de întuneric, să ridice degetul mare în sus, uite așa, și să îl țină deasupra capului. Apoi să închidă ochii și să spună în șoaptă „Lanternă magică, am nevoie de tine”. Când deschide ochii, să știe că are lângă el cea mai puternică lanternă din lume. E lanterna care alungă orice creatură din întuneric.
În timp ce-i spunea povestea, Tata îl atinse pe Moko cu degetul peste degețelul lui.

 

– Uite, acum ți-am pus și ție praf de lună pe degețel, îi spuse Tata în timp ce îl mângâia pe cap. Moko îl asculta fascinat și repeta în gând ce trebuia să spună dacă i se făcea frică de întuneric: „Lanternă magică, am nevoie de tine”, apoi trebuia să închidă ochii și, când urma să îi deschidă, deși va fi tot întuneric, va avea lângă el cea mai puternică lanternă din lume.
Peste câteva zile, Moko se juca din nou în camera lui și iar se stinse lumina. De data aceasta, în loc să-și strige părinții speriat, Moko o chemă în ajutorul lui pe Lanterna Magică. Acum era în siguranță.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație