Ioana Ginghină: ”Nu funcţionează orice regulă, la orice copil, în orice situaţie”

Theodora Fintescu, redactor

De numele Ioanei Ginghină se leagă povești frumoase. O parte dintre ele ilustrate la TV, în seriale care au făcut istorie în televiziunea postdecembristă, dar cele mai multe pe scenă, grație unui proiect de suflet pe care actrița l-a dezvoltat pentru copii. Despre acesta, dar mai ales despre rolul de mamă când nu îl poți ignora pe cel de antreprenor, Ioana a vorbit într-un interviu acordat Totul despre Mame.

Cine eşti tu, Ioana Ginghină, dincolo de actrița pe care mulți români o ştiu din serialele TV sau din spectacolele de la Ion Creangă?

Eu sunt Ioana, o femeie de 39 de ani, mama şi soţie, dar de 5 ani şi antreprenor, printre cei care încearcă să aducă un plus educaţiei prin cultură copiilor.

Cum ai defini, într-o frază, rolul tău de mama?
În primul rând, pot spune că nu este un rol, ci, mai degrabă, un job şi spun asta dintr-o vastă experienţă de diferite roluri.

Să fii mama este un job cu contract pe perioadă nedeterminată, la care trebuie să fii la fel de responsabil, la fel de pasionat şi cu aceeaşi determinare pe care o ai şi în carieră.

Care este cea mai mare provocare de parenting pe care ai primit-o şi cum i-ai făcut faţă
Fiecare vârstă a venit cu câte o provocare. Acum mă confrunt cu lipsa de preocupare pentru şcoală, învăţătura versus joacă, a Ruxandrei.

Sincer, în prezent, nu prea îi fac faţă, căci toate argumentele mele pălesc în fata argumentelor ei. Încerc, însă, să mă ţin tare pe poziţie, să vin cu exemple puternice şi sper că voi reuşi până în final.

Ce lecţii importante ai învăţat de la fiica ta?
 Învăţ aproape zilnic de la ea dar şi de la alţi copii să iau viaţa mai uşor şi să trec mai repede peste aşa-zisele probleme.

Este extraordinar cum trec copiii peste orice, cum uită orice supărare, durere, până şi atunci când se îmbolnăvesc trec mai cu energie peste acest lucru.

Ce ai răspunde unei mame care îţi spune că se simte copleşită de rolul pe care îl va avea de parcurs toată viaţa?
Sincer, pentru mine, „rolul” de mamă este o bucurie, mai degrabă decât o provocare, şi poate că de asta nu m-am simţit copleşită până acum.

De când am devenit mamă, am primit de la, Dumnezeu un om pe viaţă, o prietenă şi mi-am dat seama că din acea zi nu voi mai şti ce este plictiseala ????

Şi aşa a fost, am şi acum o parteneră de filme, de joacă, de discuţii, de mers în parc cu bicicletele, de mers la shopping.

Deci, oricum ar fi, viaţa este frumoasă şi trebuie să realizăm asta cât mai repede.

Care este povestea proiectului MiniArt Show?
MiniArtShow By Ioana Ginghina este un cadou pentru Ruxi. Când ea avea doar 3 ani, m-am gândit că pe piaţă lipseau programele pentru copiii de 0-3 ani.

Aşa că m-am gândit să fac eu ceva, o combinaţie de spectacol de teatru de 30 de minute nonverbal care se continua cu atelier creativ-senzorial de 30 de minute.

Apoi MiniArtShow a început să crească, exact ca un copil, iar acum mă bucur că am fost nominalizată la premiile de excelență Itsy Bitsy printre teatrele de stat din Bucureşti pentru copii.

Care este vârsta optimă pentru un copil de a lua contact cu scena?
Vârsta optimă este de 3 ani, însă cu teatrul, cu povestea, cu creativitatea trebuie ca părinţii să înceapă încă de când acesta este în burta mamei.

Cum contribuie arta teatrală la dezvoltarea personalităţii unui copil?
Un spectacol de teatru, în primul rând spune o poveste, care, dacă este corect interpretată, copilul va înţelege mult mai bine mesajul, sentimentele şi problemele personajelor. Apoi va empatiza şi îşi va identifica şi el anumite sentimente, frici pe care le simţea, dar nu ştia ce sunt şi cum să le exprime.

Apoi, pe lângă poveste, mai este muzică, scenografia, costumele, interactivitatea, deci o mulţime de alte arte cu care cel mic va intra în contact.

Astfel se dezvoltă personalitatea, inteligența, imaginaţia, exprimarea corectă şi, nu în ultimul rând, uşurinţa de a găsi soluţii în rezolvarea anumitor probleme.

Privind-o, acum, pe fiica ta raportat la tine la vârsta ei, ce vezi?
O asemănare izbitoare. Nici nu ştiu dacă să mă bucur ????

Copiii sunt în primul rând copii, deci au nevoie de joacă şi atenţie. Fericirea şi energia lor este multă, aşa este şi Ruxandra, energică, fericită, dornică de joacă.

Sigur că aud în jur că sunt mai inteligenţi decât eram noi, dar nu ştiu ce să zic. Şi noi, cel puţin eu, mă jucam cu pietre frunze, o coardă şi un elastic şi reușeam să fac adevărate instrumente de distracţie din ele. Ei acum au alte jucării, deci sunt adăpaţi şi ancoraţi în ele.

Cred că suntem la fel.

Care este cea mai importantă lecţie pe care crezi că i-ai ofertit-o Ruxandrei?
Încerc să-mi educ copilul prin puterea exemplului. Nu mă uit la televizor, nu stau pe calculator, nu stau pe telefon, mănânc sănătos astfel ca să nu îi cer ei ceea ce eu nu fac. Până acum funcţionează.

Ca lecţie, eu salut pe toată lumea când intru într-o instituţie, mulţumesc, vorbesc respectuos indiferent de vârsta interlocutorului.

Ruxandra nu făcea nimic din toate astea, până într-o zi, dar, efectiv, într-o zi când a început să salute, să mulţumească, să vorbească politicos cu pronume personal de politeţe.

Cine îţi este sau ţi-a fost model de parenting şi de ce ?
Sincer, nu am un model. Am citit, am fost la seminarii de parenting, însă am mers mult şi pe instinct. Nu cred că funcţionează orice regulă, la orice copil, în orice situaţie.

Copiii , părinţii şi provocările sunt multe, diferite şi, de cele mai multe ori, unice.

Suntem oameni – unici şi inteligenţi, speciali şi puşi în diferite situaţii.

Am învăţat asta şi din actorie. Aceeaşi problemă poate fi văzută, interpretată şi rezolvată diferit de fiecare persoană în parte.

Aşa că încerc să fac să fie totul simplu, merg mult pe intuiţie, nu despic firul în 4 şi nu judec.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa