Atenție: din acest articol veți afla că să pleci în vacanță cu un copil e foarte complicat, dar să organizezi o vacanță cu trei copii e simplu și plăcut!
– Troler mare: bifat; troler mic, roz: bifat; troler mic, gri: bifat; Ilinca, du, te rog, gentuţa cu medicamente la maşină: bifat.
– Dar eu sunt Sabina, nu Ilinca! vine imediat răspunsul şi-mi scot capul buimacă din lista minuţios întocmită pe care o ţin în mână, ca o veritabilă organizatoare de sejururi.
– Aaaa, sigur că eşti Sabina, normal, iartă-mă, poţi, totuşi, să duci tu gentuţa? Că nu e aşa de grea! Şi însoţesc rugămintea cu un pupic, reparându-mi gafa.
Organizarea
Uff, de vreo două săptămâni planific în amănunt demararea concediului nostru estival. Zic bine demararea, pentru că de organizarea vacanței m-am apucat acum un an, cam după ce ne-am întors din vacanţa anterioară. Ei bine, de ce să vă mint, am început să programez totul chiar în maşină, în drum spre casă, intrând de pe telefon pe site-urile de review-uri de călătorii şi verificând tarifele pentru un early-early-booking. Este o idee bună să te ocupi din timp de lucrul acesta, mai ales când gaşca e formată din cinci persoane, şi nu ştiu cum se face, dar al cincilea este mereu exclus de pe lista cazărilor şi trebuie întreprinse tot felul de scamatorii şi inventate tot felul de portiţe ca să poată fi introdus şi el în schema finală de înnoptare. Şi nu, nu de către noi, ci de către hotelieri sau proprietarii de pensiuni, care nu prea ştiu cum să repartizeze cinci oameni în două camere pentru că, invariabil, gradul maxim de ocupare a unui astfel de apartament este de patru persoane.
De la niciun stres la stres gigantic
Când eram doar noi doi singuri-singurei, era suficient să ne aruncăm în valiză câteva tricouri şi două perechi de blugi, costumul de baie şi loţiunea de plajă şi duşi eram. Strictul necesar era cu adevărat strict şi nu ne pierdeam timpul cu aranjatul la milimetru în geamantan al hainelor ultra-călcate, preferând să ne documentăm cu privire la ce avem de văzut şi de făcut în zilele mult aşteptate de vacanţă. Odată cu venirea pe lume a primului copil lucrurile s-au modificat dramatic, în schimb, şi nu pentru că cea mică ar fi ocupat prea mult loc în maşină la cele trei luniţe ale sale pe care le-a şi împlinit în prima ei excursie, ci pentru că logistica necesară deplasării unui sugar s-a dovedit a fi o adevărată desfăşurare de forţe. Dă-i omului mintea cea de pe urmă, aş zice acum, dar atunci din lista noastră pentru vacanţă n-au lipsit pătuţul de voiaj cu lenjeria şi pilota aferente, căruciorul pliabil, dar, totuşi, voluminos, cădiţa gonflabilă, caruselul muzical fără de care cea mică nu putea adormi, un troler imens plin cu zeci de body-uri, pijamale, rochii, şepci, pantaloni şi cosmetice felurite, două baxuri de scutece că poate nu găseam acolo marca preferată, toată colecţia de CD-uri extrem de populare cu muzică pentru prichindei interpretată de vedete, cărticele şi jucărioare. Iar pentru noi aveam alocat un colţ mai mic din portbagaj, atât cât mai rămăsese din el, mai bine zis, şi încă puţin în interior. Toate astea pentru o excursie de cinci zile la Jupiter, care, din câte îmi aduc aminte, nu se află în partea cealaltă a pământului.
După furtună vine soarele
Când în familie a mai apărut un al doilea bebeluş adorabil lucrurile s-au mai transformat, oarecum, şi chiar în bine. Nu, nu ne-am schimbat maşina pe care o aveam cu una mai spaţioasă ca să dublăm cantitatea de bagaj enumerată mai sus, ci am început să fim mai selectivi şi ne-am dat seama că multe din cele luate până atunci au fost cărate cam degeaba de maşinuţa noastră. Am purces într-un alt concediu când cea mică avea aproape 10 luni, iar cea mare doi ani şi patru luni, iar atmosfera a fost cu mult mai relaxată decât la prima escapadă.
Pătuţul de voiaj a rămas acasă, pentru că ne-am asigurat că hotelul la care urma să stăm avea aşa ceva în dotare, iar fetiţa cea mică dormea cu noi în pat, fiind încă alăptată, cada gonflabilă a fost uitată definitiv în debara, că până la urmă copiii se puteau spăla foarte bine şi fără ea, colecţia vestimentară a fost mult diminuată pentru că teancul de haine frumos împăturite şi nepurtate de dată trecută ne-a demonstrat că nu avem nevoie chiar de toate rochiile şi de toţi colanţii din dulap, vocea mea din dotare, câteva CD-uri şi o infinitate de posturi de radio şi-au făcut foarte bine treaba atunci când am stat în maşină, iar minunata autodiversificare ne-a scutit să cărăm cu noi blender-ul şi restul ustensilelor necesare preparării hranei. Singurul pe care nu ne-am îndurat să-l lăsăm la Bucureşti a fost căruciorul pliabil, care ne-a ajutat în zilele în care am vrut să vizităm împrejurimile, nu doar să lenevim la plajă, dar pe care l-am fi abandonat mai mult ca sigur dacă am fi ştiut atunci de existenţa sistemelor de purtare a bebeluşilor.
Vacanță cu trei copii? Floare la ureche!
Este inutil (şi incredibil) să va spun că în vacanța în care am plecat și cu cel de-al treilea copil am reuşit chiar să avem un spaţiu disponibil de depozitare în portbagaj, ceea ce ne-a creat un oarecare stres în primii 100 de kilometri parcurşi cu maşina, pentru că eram absolut convinşi că am uitat ceva acasă. Cum altfel am fi putut avea o bucată destul de mare în maşină neocupată de nicio valiză, gentuţă sau vreo sacoşă zornăitoare? Nu, copilul cu numărul trei nu fusese uitat acasă, ci stătea confortabil în scaunul lui de pe bancheta din spate, în linie cu scaunele surorilor sale, totul într-o ordine desăvârşită. Mă rog, ordinea n-a ţinut foarte mult şi asta din pricina cărţilor şi a jucăriilor care circulau frenetic în spatele nostru, dar aspectul acesta a fost unul minor, pentru care nu ne-am bătut capul câtuşi de puţin.
Concluzionând, la reuşita organizării au contribuit calităţile noastre, ale părinţilor, de buni comprimatori de spaţiu şi de nevoi, plusurile şi minusurile sesizate în escapadele precedente, precum şi gestionarea eficientă a resurselor financiare (preţurile şi produsele din supermarketurile din ţările UE sunt aproape la fel ca în România, deci nu cărăm cu noi ceea ce se poate cumpăra la fel de bine de acolo, doar dacă suntem dependenţi de anumite produse pe care nu le putem achiziţiona decât de acasă).
Din nefericire, planul meu de a găsi, ca orice femeie, totuşi, o întrebuinţare locşorului liber din vehicol şi de-l umple cu ceva suveniruri din vacanţă nu s-a materializat deloc, căci în zona splendidă în care am mers, sudul Bulgariei la graniță cu Turcia, nu prea existau magazine, doar trei tarabe cu umbrele de plajă şi loţiuni de bronzat şi câteva mini-marketuri de unde puteai cumpăra de-ale gurii sau „trufandale” precum luteniţa (un fel de zacuscă de roșii), celebra supă tarator sau bragă. Aşa încât am făcut la întoarcere o mică escală la Sozopol şi Nessebar, unde ne-am încărcat cu frumuseţea locului, dar de unde ne-am şi aprovizionat cu diverse bunătăţuri culinare şi olfactive, precum şi cu o simpatică ramă foto sculptată manual de nişte meşteri locali, în care am pus o poză de grup care să ne aducă aminte de minunatul concediu. Şi, judecând după expresia veselă de pe chipul tuturor, se pare că a fost într-adevăr o vacanţă în cinci reuşită și mult mai relaxată decât prima vacanță, petrecută în trei!
Iată 11 idei de jocuri pentru drum care să îi țină ocupați pe micii pasageri!
