Vacanța cu copiii bolnavi este ceea ce nu dorim nimănui, însă cei mici se îmbolnăvesc în weekend-uri, de sărbători și în vacanțe, iar asta o știe aproape orice părinte. Ce faci atunci?
Cred că nu există părinte care să nu fi experimentat măcar o dată un episod de boală a copilului în situații din acelea pe care nu ți le dorești niciodată. Ca un făcut, atunci când sunt sărbători, weekenduri sau vacanțe, se întâmplă să te trezești cu câte o surpriză neplăcută precum o răceală, o enterocolită sau ceva mai grav. Important este cum reușești să-ți păstrezi calmul, să acționezi cât mai repede și să depășești cu bine acest episod, astfel încât să te poți bucura și de programul pe care l-ați făcut împreună.
Prima vacanță cu peripeții în afara țării
Copilul meu cel mare are patru ani, iar cel mic un an și jumătate. De aproape cinci ani nu am mai ieșit din țară, tocmai de frica gândului că s-ar putea să se îmbolnăvească prin locuri străine și să nu mă pot descurca cu el în cazuri de urgență, dacă ar fi avut de exemplu nevoie de spitalizare.
Anul acesta ne-am luat inima în dinți și am decis să plecăm cu amândoi copiii în Grecia. Am plătit un avans, destul de mic, luând în considerare faptul că ar putea să se întâmple ceva și să nu putem merge în vacanță.
Am încercat să prevăd orice. Înainte de vacanță am încercat să-mi fac program cu copiii cât mai departe de parcuri și locurile aglomerate, i-am îndopat cu probiotice, mi-am pregătit temeinic o ditamai trusa medicală și m-am înarmat cu o asigurare medicală care ar fi acoperit orice fel de intervenție.
Cu trei zile înainte de a pleca în vacanță, copilul cel mare a făcut febră. Febră mare urmată de stări de vomă și dureri de burtă. La îndrumarea medicului pediatru, Dr. Simona Pecec, i-am făcut analizele și am aflat că este vorba de o enterocolită bacteriană. Până în ultima zi nu știam dacă vom mai pleca sau nu în vacanță, căci nu vedeam că își face efectul antibioticul. Chiar în ultima zi, copilul s-a simțit foarte bine și ne-am apucat de împachetat bagajele, gândindu-mă că băiețelul este sub tratament cu antibiotic și sunt blindată cu o întreagă farmacie. Mă rugam doar să nu se îmbolnăvească și cel mic.
Cum a fi părinte de doi copii înseamnă, de cele mai multe ori, griji duble, boli duble, cheltuieli duble, etc, nu am scăpat nici de această dată.
Cu numai două ore îninte de plecare, când toate bagajele erau gata urmând a fi încărcate în mașină, copilul cel mic a făcut febră. Coincidențele erau prea mari și nu mă puteam gândi decât că și cel mic are aceeași bacterie, ceea ce s-ar fi tradus prin aceeași febră păcătoasă care nu scădea decât cu împachetări. Aveam în față un drum cu mașina de 12 ore, ceea ce excludea din start ideea de a pleca cu copiii în vacanță.
Cu ultimele fărâme de judecată am dus copilul cel mic la analize, am primit pe loc rezultatul hemogramei și am aflat că cel mic avea un început de infecție virală. Buuun! Ce facem acum? Am decis să plecăm.
Nu pot să descriu stresul prin care am trecut toată noaptea următoare. Am decis să călătorim noaptea ca să doarmă copiii. Nu am închis un ochi și din 10 în 10 minute puneam mâna pe fruntea copilului. Nu avea temperatură. Îi dădeam antitermice din 4 în 4 ore și mă așteptam în orice moment să vomite sau să aibă diaree. Vedeam numai monștrii în capul meu. Îmi bătea inima și îmi tremura carnea pe mine de emoție.
Nu pot să descriu liniștea și bucuria pe care le-am avut când, ajunși la destinație am putut să-i măsor temperatura copilului cu termometrul, să constat că era ok și că nu s-a întâmplat nimic grav tot drumul. Am simțit o stare de pace și fericire că am trecut peste ce era mai greu.
A fost într-adevăr o ușoară viroză care nu a mai provocat alte simptome, decât acea noapte de febră. Încă din prima zi de vacanță, copiii s-au simțit minunat, nu au mai avut alte probleme de sănătate și ne-am întors mai sănătoși ca niciodată.
Acum, gândind la rece mă felicit că am ales să plecăm în vacanță. Cred că a fost instinctul matern care m-a îndemnat să iau această decizie. Se putea termina mai rău, însă nu a fost așa și nu vreau să mă mai gândesc ce-ar fi fost dacă…
Boala copiilor poate strica vacanța
Cert este că de foarte multe ori copiii se pot îmbolnăvi în momente cheie. Așa cum am scris mai sus, ai mei s-au îmbolnăvit de data aceasta înainte de vacanță și în afară de faptul că a trebuit să mă țin de tratamentul lor încă câteva zile și în concediu, nu ne-a afectat deloc vacanța planificată cu mult timp înainte și pe care ne-o doream așa de tare.
Am pățit-o însă altă dată când am plecat în vacanță la mare și după 3 zile ne-am întors direct la spital în București unde am rămas internați căci copilul a făcut enterocolită, s-a deshidratat și avea nevoie de spitalizare. Acea experiență a fost printre primele mele confruntări cu această boală sezonieră și m-a dat foarte tare peste cap, neștiind la momentul acela ce înseamnă și cum trebuie să reacționez pentru a evita spitalul. Recunosc că la momentul respectiv eram atât de dărâmată de simptomele enterocolitei cu care se confrunta copilul meu, încât nu am simțit vreo clipă părere de rău că am întrerupt vacanța. De atunci m-am întărit și am învățat cum să reacționez și nu am mai ajuns vreodată la spital cu copilul.
Acel episod a fost și motivul pentru care am evitat plecările în afara țării până acum.
Voi ați trecut prin astfel de experiențe? Cum le-ați depășit?
