Vacanţa în familie. De data aceasta, la cort

vacanta-la-cort-totul-despre-mame

Cum a fost pentru noi prima vacanță (scurtă) la cort, în familie

La sfârșitul lunii trecute, după ce am tot fost plecați în vacanță, mi-am dat seama că nu mai am zile de concediu și că ar cam trebui să mă resemnez că vara s-a terminat și să mă pun pe așteptat Crăciunul. Nu puteam accepta că nu vom mai pleca nicăieri, așa că am început să-l bat la cap pe soțul meu, ca picătura chinezească, cum că ar fi timpul să cumpărăm un cort și să plecăm în fiecare weekend.

În copilărie, am fost deseori cu cortul în vacanță, chiar am străbătut Europa împreună cu părinții, din camping în camping. Am numai amintiri plăcute legate de cort și, oricât aș încerca să-mi amintesc restul concediilor petrecute la hotel, parcă mi s-au șters din minte. Asta vreau și eu pentru copiii mei, a fost argumentul major adus în fața soțului meu. Argumentul lui și al mai multor prieteni a fost că încă avem copiii prea mici (4 și respectiv 1,6 ani). NU sunt deloc mici! Contraargumentul meu a fost că, dacă ne organizam cum trebuie, vom putea ca până la finalul verii să mergem în fiecare weekend cu cortul.

Și am câștigat, evident. Atunci când îmi intră ceva în cap, nu-mi mai iese.

Cort, cort, dar e nevoie de puțin confort!

Așa că ne-am pus pe căutat cort și restul accesoriilor. Am cumpărat un cort destul de scump, dar care este fabricat din materiale moderne, ușor de întins și foarte practic. Are două camere mari în care un adult poate sta în picioare. Asta recomand tuturor familiilor cu copii. Cort, cort, dar e nevoie de puțin confort. Apoi am cumpărat masă și scaune pliante, aragaz portativ, saltele, saci de dormit, pompă de aer, grătar și ladă frigorifică. Totalul notei de plată a fost cât ar fi costat o vacanță la mare pentru toți patru, în sezon. ”Nu-i nimic”, am zis eu cu inima puțin strânsă, ”este o investiție pentru o viață”, m-am încurajat singură.

În linii mari, așa este, însă chiar trebuie să mergem cât mai des ca să simțim că se amortizează investiția.

Am ales o destinație mai joasă, nu chiar la munte ca să nu înghețăm de frig noaptea, ne-am făcut traseul pentru primul weekend și ne-am apucat de împachetat.

Am băgat în mașină tot ce am înșirat mai sus plus: farfurii și pahare de plastic, tacâmuri, tocător, cuțite mari, castroane, crăticioare, condimente, carne de grătar, legume de salată, fructe pentru cei mici, biberoane și lapte, pături, haine groase, cizme de cauciuc pentru pitici ca să nu se ude dimineața de la rouă, trusă de medicamente etc.  Am luat până și un borcan mare cu supă ca să nu sară copiii peste masa de prânz! În dimineața plecării, holul apartamentului er arhiplin de bagaje. Nu lipseau nici jocurile și jucăriile…

Camparea în natură

Am plecat la 8 dimineața de acasă, pentru că nu am reușit să fim gata mai devreme, crezând că pe la 10 ajungem și la maxim 12 vom aveam cortul ridicat și noi așezați frumos în camping. Care camping? Vorba vine, căci în România rar găsești un camping pus la punct. Am ales Valea Doftanei și ne-am pus pe căutat locuri unde mai erau și alte corturi ca să nu stăm chiar singuri. Se făcuse aproape 12 când am găsit un loc potrivit pentru noi și cât de cât sigur pentru copii (cu o apă curgătoare lângă, decent de curat, fără prea mulți bolovani, departe de strada principală, fără prea multe insecte, umbros și cu destul de puțină lume. Multe pretenții, dar am reușit până la urmă.

Ne-am apucat de scos bagajele și de întins cortul. A fost singura dată când am considerat și eu că sunt prea mici copiii, deoarece se țineau de mine scai și nu ne lăsau să întindem cortul. Într-un final am reușit și, pe la ora 3, era totul gata. S-a defazat puțin programul de masă și de somn al celor mici, dar nu a fost o tragedie. Au mâncat foarte fericiți că făceau asta în natură, lângă cort și parcă le pusesem baterii noi. Cu greu am reușit să-i culcăm după-amiază. În timpul zilei era foarte cald în cort, deși am ales un loc umbros și au dormit mai puțin decât de obicei.

După-amiaza le-am dat o gustare și am plecat împreună să ne plimbăm. Și-a luat fiecare câte o găletușă pe mână și am făcut o mică excursie prin împrejurimi. Nu am găsit nici mure, nici afine, nici ciuperci, nici lemne uscate, dar ne-am umplut plămânii cu aer proaspăt și am văzut văcuțe.

Ne-am întors la cort și ne-am apucat de grătar. Evident că iar nu aveau răbdare și cereau mereu de mâncare, se duceau cu picioarele goale în râul rece ca gheața sau se alergau printre mărăcini. Destul de obositor, trebuie să recunosc, dar ei s-au simțit minunat. Au mâncat mai bine ca niciodată, inclusiv bucăți de ceapă roșie sau salată de legume (ceea ce nici nu gustă la București). Le-am dat și prăjituri, și biscuiți și erau aproape în delir.

Apoi, am încercat să-i țin pe păturică și să jucăm câteva jocuri de familie, cu cărți, cuburi, etc. Pe seară, i-am îmbrăcat puțin mai gros și ne-am alăturat unor vecini de camping care au făcut un frumos foc de tabără.

Noaptea la cort

La ora de culcare, i-am îmbrăcat destul de gros, cu cagule de bumbac în cap și i-am băgat în cort. Le-a luat mai mult de 45 de minute să adoarmă. Erau foarte surescitați și mai mult stăteau cu urechile ciulite la ce se întâmpla afară, decât la povestea pe care le-o spuneam eu. Ascultau păsările, ceilalți oameni de la corturi, lemnele cum trosneau în foc și puneau o mulțime de întrebări. Au adormit într-un final și au fost lemn până dimineața. Eu, ce-i drept nu prea am dormit căci, fiind destul de frig, îi verificam tot timpul să văd dacă sunt prea reci. Nu a fost cazul. S-au trezit dimineața, s-au încălțat cu cizmele de cauciuc și au zbughit-o afară. Au așteptat cuminți să le pregătesc micul dejun și apoi a început zbenguiala. Imediat am început să scoatem hainele una câte una de pe noi și până la ora 9 deja stăteam la plajă.

La plecare, a fost iarăși destul de greu cu strânsul, dar am izbutit!

Cert este că nu am înghețat de frig, iar copiii s-au simțit minunat. Acum tremură la gândul următoarei ieșiri cu cortul. Dacă vremea va fi bună, așa cum am plănuit, până la sfârșitul verii, vom pleca în fiecare weekend cu cortul.

Când am ajuns acasă, cei mici au povestit tuturor celor cu care s-au întâlnit că au făcut foc de tabără, s-au uitat la stele seara și au dormit în saci de dormit.

În povestirile și emoțiile lor m-am regăsit și eu pe vremea când eram copil. Mereu eram la fel de entuziasmată când mergeam cu cortul și tot timpul aveam o mulțime de lucruri de povestit apoi.

Voi ați încercat vacanța cu cortul împreună cu copiii? Dacă nu, v-o recomand cu căldură.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație