Vocea ta. Vacanța la bunici – să fie ea de-o vară?

Ramona Dinescu
vacanța la bunici

Vacanța la bunici a fost cumva laitmotivul copilăriei noastre, sau cel puțin a majorității dintre noi. Câți dintre voi nu v-ați petrecut vacanțele la bunici?

Deși părinții noștri lucrau de la ora 8.00 la 16.00, cei mai mulți dintre ei, când venea vacanța de vară, ne împachetau frumos și ne trimiteau la bunici. Eu eram norocoasă că aveam o bunică în București și puteam să mă laud că vin în vacanță în Capitală, dar aveam și o bunică la țară unde mi se părea incredibil de frumos. Astăzi, foarte puțini din generația „bunicilor” mai locuiesc la țară, ceea ce mi se pare un mare minus pentru copiii noștri.

Însă, fericiți aceia care au bunici care îi pot primi pe copii în vacanță. Care sunt avantajele vacanței la bunici și cât ar trebui să dureze ea, voi încerca să le prezint în cele ce urmează.

De ce vacanța la bunici?

Vacanța la bunici vine cu o mulțime de avantaje pentru toate cele trei părți implicate: copiii, părinții și bunicii. Copiii mei își văd bunicii destul de rar, deoarece aceștia locuiesc destul de departe de București și este greu să ajungem mai des în vizită. Așa că, atunci când reușesc să ajungă la bunici, chiar și câteva zile, sunt extrem de fericiți.

Bunicii, ca orice bunici, își răsfață nepoții, iar aceștia sunt extrem de încântați. Timpul petrecut cu nepoții reprezintă pentru ei o activitate extrem de plăcută. Tot timpul sunt implicați într-o rutină specifică oamenilor bătrâni, iar atunci când sosesc nepoții, de fiecare dată spun că parcă au reînviat. Au activitate, lucru care îi ține în priză și îi întinerește. Iar pentru noi, părinții, este o ușurare căci știm că cei mici sunt bine îngrijiți și sunt fericiți. Sunt fericiți pentru că bunicii încearcă să se joace cât mai mult cu ei, să compenseze cumva timpul petrecut departe de ei, le fac toate poftele, le pregătesc cele mai bune prăjituri și sunt în permanență alături de ei, să-i asculte și să le vorbească, lucruri de care, noi părinții, nu prea mai avem timp. Mi se pare vital, atât pentru dezvoltarea copiilor, cât și pentru bunăstarea emoțională a bunicilor ca cele două generații să petreacă timp împreună. Și mi se pare vital și pentru noi, părinții, ca atunci când este vacanță, să avem unde să ne lăsăm copiii. Părinții mei nu cred că gândeau chiar în această profunzime situația, pur și simplu, ne trimiteau la bunici, căci nu existau școli de vară și nu aveam cu cine sta în timpul vacanței.

Iar, dacă aveți norocul ca bunicii să stea la țară, sau măcar la curte, locuri în care cei mici pot vedea o grădină, pot ajuta la treburile din curte, sau pot să observe animalele, este chiar paradisul.

Cât trebuie să țină o vacanță la bunici?

Dacă ceva nu mi-a plăcut din vacanțele copilăriei mele, este faptul că parcă părinții mă uitau toată vara la bunici. Nu aveau cu cine să mă lase și, astfel, de la 15 iunie, la 15 septembrie mă trimiteau la bunici. Prima lună era un vis, însă apoi, ca pe orice copil, mă năpădea dorul de casă, de părinți, de viața mea de dinainte.

Vacanța la bunici aduce o mulțime de lucruri bune, dar atâta vreme cât este cu măsură. Din punctul meu de vedere, o vacanță de maxim 2 săptămâni legate este mai mult decât suficient. Este timpul ideal în care nici copiii nu se plictisesc și nu li se face foarte dor de părinți, iar bunicii pot să ale acorde atenție la capacitate maximă. În plus, nu cred că există părinți care pot sta mai mult de două săptămâni fără să-și vadă copilul.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa