Sa lasam copilul sa vina la mancare

Subiectul alimentatiei este printre cele mai comune si nu de putine ori ajuta la inchegarea unei discutii oriunde se aduna cativa parinti, fie ca se cunosc, fie ca nu. Ca parinte este foarte putin probabil sa nu fi asistat macar la cateva povestiri despre copii care mananca de toate si oricand, dar mai ales despre copii care nu mananca deloc. Cat de familiar va suna: “Am incercat orice, doamna , si nu vrea”? Uneori este greu sa nu cazi in tentatia de a face comparatii intre propriul copil si altii, mai ales cand restul par sa fie prieteni cu toate legumele, fructele, sarmalele, si orice ingaduie imaginatia adultilor in farfuria celor mici.

Alimentatia copilului, o grija permanenta

Indiferent de stadiul in care ne aflam in cresterea copilului, ca e nou-nascut hranit la san sau cu biberonul, ca e in faza de diversificare si ia cunostinta cu noi alimente, ori ca e prescolar sau scolar, o grija care insoteste mai mult sau mai putin accentuat, insa permanent, parintii, este alimentatia copilului: este bine hranit, a mancat suficient si, dupa diversificare, ceea ce trebuie? Desigur, exista mai multe definitii a ceea inseamna sa fii bine hranit. Pe vremea copilariei mele, desi este destul de raspandita aceasta perceptie si acum, cu cit erai mai rotunjor in obrajori (si nu numai), cu atat insemna ca erai un copil mai sanatos. Astazi, cand informatiile despre alimentatia corecta sunt la indemina, desi si acestea variaza dupa multe criterii, atentia tinde spre grija fata de calitatea si diversitatea alimentelor, iar cantitatea pare sa aiba parte de o tratare mai flexibila din partea parintilor.

Oricare ar fi conceptiile legate de hranire, grija parintilor nu pare sa se diminueze cu timpul, dimpotriva, pune parintilor in fata noi si noi dileme. La inceput, hranirea este unul din putinele aspecte pe care un parinte simte ca il poate controla in relatia cu bebelusul sau, cu efect vizibil si cuantificabil, in care intra si o componenta psihologica ce nu este neglijabila. Un nou-nascut care creste in greutate este un copil sanatos, iar noi simtim ca suntem niste parinti buni. Cu cat copilul capata independenta alimentara si invata ca poate alege intre felurile de mincare si cat sa manince din fiecare, ocaziile in care dorintele parintilor si cele ale copilului sunt diferite se pot inmulti, si nu de putine ori parintele simte nevoia sa intervina. Ce faci mai ales cind copilul refuza sa manince?

Ai incredere in copilul tau

In ceea ce priveste alimentatia, medicii pediatri ne recomanda sa avem incredere in copil, in optiunile lui, sa il tratam ca pe noi insine, caci si noi avem zile cu pofta de mincare si zile fara pofta. Asa cum spun doctorii, atata timp cat copilul se afla in limitele normale de greutate, cel mai probabil copilul are dreptate si nu noi. Trebuie sa recunosc ca uneori este deosebit de dificil sa stai deoparte si sa astepti rabdatoare cand stii ca toata ziua copilul nu s-a atins de aproape nimic. Insa rabdarea va fi rasplatita in majoritatea cazurilor.

Uneori solutiile sint mai simple decit credem, iar sfatul medicului este esential pentru a ne feri de anxietate. Spre exemplu, cand bebelusii si copiii mici sunt raciti, e foarte probabil sa manance mai putin doar pentru ca nu pot respira pe nasul infundat. Este, deci, suficient sa curatam nasul cu apa distilata sau de mare ca situatia sa se imbunatateasca imediat. Alteori, cand copilul da semne de constipatie, acestea ar putea fi insotite de scaderea apetitului pana se rezolva problema.

Noile reguli la masa: Nu forta copilul sa manance!

Discutati cu medicul pediatru in primul rind, ori de cite ori vreti sa va lamuriti un aspect, oricit de complicat sau banal vi se pare. Printre sfaturile pe care le-ati putea primi, cateva pot fi sintetizate astfel:

  • Nu insistati, nu certati si nu fortati copilul sa manance, lasati-i timp sa hotarasca cand doreste sa faca acest lucru. Studiile arata ca insistenta parintilor are un efect negativ asupra atitudinii copilului fata de mancare.
  • Nu ii oferiti recompense daca mananca tot din farfurie. Copilul nu trebuie santajat sa se hraneasca, el trebuie sa considere luatul mesei o activitate fireasca, nu una din care poate obtine avantaje sau sa sesizeze potentialul unei relatii de putere cu parintii sai.
  • Nu criticati si nu va exprimati dezamagirea in public fata de cat se hraneste copilul dvs., mai ales daca este si copilul dvs de fata. El trebuie sa simta sprijinul dvs. in orice moment. Incercati sa identificati si sa evitati situatiile in care presiunea grupului de parinti sau rude va face sa va simtiti vinovati sau ca trebuie sa va justificati pentru situatia in care copilul nu pare sa confirme asteptarile generale legate de hrana.
  • Nu uitati ca alimentele noi si mancarea, in general, sunt mai usor acceptate daca adultii participa si ei la masa. In plus, parintii sunt un model pentru proprii copii si in ceea ce priveste alimentatia, de aceea, asa cum regandim atatea alte aspecte ale vietii noastre odata cu aparitia copiilor, poate este momentul sa reevaluam si propriul comportament alimentar din aceasta perspectiva. Mancam noi oare ce ne-am dori sa manance copilul nostru pentru a fi sanatos? Daca ne gandim ca deprinderile legate de hranire pe care copilul si le insuseste de foarte mic, raman toata viata alaturi de el in asemenea masura incat devine previzibil ca adult sub aspectul consumului si preferintelor alimentare, cu siguranta influenta propriilor noastre deprinderi asupra copiilor nostri merita o reflectie mai adanca.

Un studiu recent a pus in evidenta faptul ca cei mici prefera mancaruri cu de doua ori mai multe culori si varietate in farfurii fata de adulti. Daca pentru un adult e suficient ca o combinatie de 3 tipuri de alimente si in 3 culori sa fie considerata apetisanta, copiii sunt atrasi de mancare daca sunt 7 feluri de alimente si 6 culori. Joaca cu ceea ce punem in farfurie ar putea fi o solutie chiar si pentru cei mai pretentiosi dintre cei mici.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație