Când îți dai seama că ai pierdut sarcina? O sarcină vine la pachet cu bucuriile și cu riscurile ei. Din păcate, din cauze naturale, la nivel global în jur de 20% dintre femei pierd sarcina în primele săptămâni după concepție.
Am pierdut o sarcină în a 8-a săptămână de viață a fătului pe care îl purtam în pântec. Nu am avut nici unul dintre simptomele pe care medicii le descriu legate de pierderea unei sarcini, însă am simțit că bebelușul nu mai e.
Am avut o premoniție care, din nefericire, s-a adeverit. Explicația pe care am primit-o de la Dr. Ruxandra Dumitrescu, medic primar obstetrică-ginecologie, cea care ne-a oferit informații și pentru conceperea acestui subiect, și anume că organismul simte când embrionul poate fi un rebut și îl respinge, căci așa este concepută natura umană, m-a liniștit și mi-a dat încredere.
Când îți dai seama că ai suferit un avort spontan?
Majoritatea avorturilor se produc în primele trei luni de sarcină
Pierderea sarcinii semnifică eliminarea produsului de concepție, termenul medical pentru pierderea sarcinii fiind acela de avort spontan. Statisticile arată că, la nivel global, în jur de 15-20 la sută dintre sarcinile declarate se finalizează printr-un avort, ceea ce se traduce prin întreruperea spontană a sarcinii, din cauze naturale, înainte ca fetusul să fie suficient dezvoltat pentru a putea supraviețui în afara abdomenului mamei sale.
În funcție de momentul când avortul se produce, specialiștii vorbesc despre avort precoce, înainte de săptămâna a 13-a de sarcină sau de avort tardiv, între a 13-a și a 24-a săptămână de sarcină, când fătul nu are mai mult de 500 de grame.
Majoritatea avorturilor se produc însă în cursul primelor trei luni de sarcină. După primele 12 săptămâni de sarcină, când bătăile inimii fetusului sunt sesizate la ecograf, riscul de avort spontan scade semnificativ. După 28 de săptămâni, pierderea sarcinii se numește naștere cu făt mort.
Când îți dai seama că ai suferit un avort spontan? Din ce cauză poți pierde sarcina?
Cauza producerii avortului spontan în primele trei luni de graviditate ține aproape întotdeauna de anumite defecte biologice ale mamei sau anomalii genetice în dezvoltarea fetusului. Cele mai multe avorturi spontane sunt determinate de erorile cromozomiale apărute la prima formare a embrionului, ceea ce înseamnă că embrionul nu este tocmai bine format, iar natura are în acest sens o rezolvare logică și anume produsul de concepție se oprește din evoluție, fiind eliminat.
Nu este vorba despre o anomalie ereditară, așa încât nu are niciun fel de consecință pentru următoarea sarcină. De obicei, această situație se întâmplă o singură dată și nu se repetă la următoarea sarcină. Multe dintre avorturile spontane nu au o cauză cunoscută. Pierderea sarcinii se poate datora și unei infecții sau anomalii congenitale ale uterului, dar și unui defect de fază luteală sau unei boli de colagen (lupus).
Chiar și anumite medicamente au fost corelate cu riscul crescut de avort spontan. De asemenea, factorii de mediu (expunerea la substanțele toxice din mediul înconjurător) pot influența incidența unei pierderi a sarcinii.
Semne și simptome ale avortului spontan
- Unul din primele semne este cu siguranță sângerarea vaginală, iar în această situație se poate vorbi despre o predispoziție pentru pierdere de sarcină. Numai în jumătatea cazurilor se produce cu adevărat o pierdere de sarcină.
- În celelalte situații, sângerările vaginale au alte cauze. Statisticile au demonstrat că mai mult de una din patru femei au sângerare sau pete de sânge la începutul sarcinii și, cu toate acestea, reușesc să ducă la bun sfârșit sarcina.
- Durerile sau crampele abdominale pot fi și ele un semn de avort spontan, mai ales dacă sunt însoțite de sângerare. De multe ori, sângerarea vaginală, petele de sânge, durerile din zona pelviană pot semnala o sarcină molară sau ectopică. De aceea, pentru un diagnostic corect, trebuie să te prezinți la medic.
- Pierderea de lichid amniotic sau de țesut reprezintă însă semne clare că fetusul este mort și sarcina terminată. Cu cât se intervine mai repede, cu atât țesuturile moarte sunt eliminate mai repede din corp și riscurile pentru sănătatea gravidei, însemnând eventuale infecții, sunt mai mici. Mai ales dacă avortul se produce după cea de-a patra lună de sarcină, ginecologul este nevoit să recurgă și la chiuretaj pentru îndepărtarea placentei.
- Uneori, avortul spontan este suspectat prima dată în timpul unei verificări prenatale de rutină, atunci când doctorul nu percepe bătăile inimii fătului sau observă că uterul nu se dezvoltă așa cum ar trebui. Adesea, embrionul sau fetusul încetează să se dezvolte chiar cu câteva săptămâni înainte de a se declanșa primele semne de pierdere a sarcinii. Într-o astfel de situație, sunt necesare un test de sânge și o ecografie.
