Să te lași de fumat este una dintre cele mai mari provocări, însă este clar că în timpul sarcinii ești nevoită să o faci, oricât de greu ți-ar fi. Dar cum poți face asta într-un mod care să te afecteze cât mai puțin?
Sunt o mare fumătoare, pentru că fumez de când eram în liceu și nu am înțeles niciodată conceptul de fumat ocazional. Eu fumez chiar dacă trebuie să ies în frig la -10 grade Celsius, chiar dacă trebuie să mă duc noaptea la prima benzinărie să-mi cumpăr țigări sau chiar dacă sunt răcită (în ultimul caz fumez mult mai puțin, recunosc). Tot timpul am spus că îmi place să fumez și nu voi renunța decât atunci când medicul îmi va da de ales ori tutunul, ori viața mea.
Cu toate acestea, când am aflat că sunt însărcinată am știut că trebuie să renunț la țigări. A fost cumplit, recunosc, căci am fost și una dintre acele norocoase care nu au avut nici un fel de grețuri sau stări de vomă în timpul sarcinii. Mă simțeam perfect, nu mă deranja niciun miros, nu-mi era greață de nimic și le invidiam sincer pe acele gravide care spuneau că le-a fost atât de rău, încât nu au mai putut să pună țigară în gură. Eu aș fi fumat poate chiar mai mult decât înainte căci nu simțeam nici un impediment în afară de apăsarea groaznică a conștiinței.
Cum am reușit să renunț la fumat?
Nu știu dacă exemplul meu este cel mai bun, însă mă simt în măsură să scriu acest material caci am trecut cu stoicism prin această încercare grea și am reușit să renunț la țigări pe perioada gravidității.
În seara în care am aflat că sunt însărcinată, după ce am sărit în sus, am plâns de fericire și m-am bucurat cum mi-a venit atunci, am aprins o țigară și mi-am spus că e ultima. A fost într-adevăr ultima, dar prin ce chinuri am trecut apoi, numai eu știu.
În următoarea dimineața când m-am trezit mi-am repetat testul de sarcină, a ieșit din nou pozitiv și primul impuls a fost să-mi fac o cafea și să-mi aprind o țigară. A fost primul moment în care mi-am mușcat buzele și mi-am pus întrebarea ”cum voi rezista?”. Încercam să mă încurajez singură și spuneam că o țigară, de data asta chiar ultima, nu-i va face nici un rău, apoi mă gândeam că dacă cedez acum, așa voi face mereu.
Din acea zi, am încercat să-mi ocup timpul mai mereu, să nu am timpi morți în care aș putea să fumez și să am în permanență ceva de ronțăit în geantă. Am mâncat la semințe în primele trei luni câte nu am mâncat toată viața!
Apoi, am încercat să evit locurile și anturajul cu care fumam înainte de sarcină. De câte ori ieșeau colegii de birou la fumat, eu îmi făceam de lucru, mă duceam la baie, la bucătărie sau să cumpăr mâncare pentru toată firma. Acasă am planificat aproape fiecare oră, astfel încât să nu am momente goale.
În primele luni de sarcină, puneam separat în portofel banii pe care i-aș fi dat zilnic pe țigări și la sfârșit de săptămână îmi cumpăram ceva drăguț sau cumpăram ceva pentru bebe.
De un mare ajutor mi-a fost soțul meu, el nefumător, care îmi spunea mereu că sunt foarte puternică, mă lăuda pentru determinarea mea și mă încuraja povestindu-mi ce băiețel frumos și sănătos vom avea.
Visam noaptea că fumez…
Am avut nenumărate momente în care am fost la un pas să cedez, să-mi aprind o țigară despre care spuneam că va fi doar una singură cât să-mi treacă sevrajul, am avut momente în care m-am supărat sau enervat pe diverse teme și instinctiv vroiam să fumez, am avut nopți în care visam că fumez și totul mi se părea atât de real, încât mă trezeam extrem de vinovată. Din fericire, am rezistat. M-am gândit în permanență că am toată viața înainte să fac ce vreau cu corpul meu, o viață care valorează incomparabil mai mult decât cele 9 luni de abstinență. Am rezistat gândindu-mă că voi fuma după ce voi naște. Nu a fost chiar așa, căci abia după ce am născut am realizat că voi alăpta copilul și va mai dura ceva timp până să fumez din nou.
Viitoarelor mame fumătoare, vă spun cinstit că veți trece prin niște sentimente cumplite însă toate eforturile merită. De aceea, sfatul meu ar fi să încercați să vă lăsați de fumat dinainte de a rămâne gravide căci cred eu că ar putea fi mai ușor. Eu nu am încercat din timp, am oprit brusc această plăcere vinovată și mi-am supus organismul unui chin teribil. Dar, așa cum prezicea și soțul meu, am doi copii frumoși și sănătoși care m-au făcut demult să uit de sacrificiile pe care le-am făcut pentru ei. În plus, lăsatul de fumat nu e un sacrificiu ci un mare câștig.
