Nu ştiu la voi cum a fost, dar la mine, după bucuria celor două liniuţe, a început o lungă sesiune de întrebări şi îngrijorări legate de viitor: în ce o să mă îmbrac când o să fiu cât China? O fi oare adevărat că nu te mai poţi lega singură la şireturi? În ce poziţie voi dormi când o să-mi crească burta? Bineînţeles că i-am împărtăşit toate aceste temeri şi soţului meu care, glumeţ cum e, mi-a zis: „Dacă vrei, îl ţin eu pe bebe în burtă când n-o să mai poţi tu. Nu trebuie să te chinui tu singură, când nu mai poţi sau nu mai ai chef, mi-l dai mie.”
N-am făcut schimbul, deşi au fost momente în care mi-am dorit asta din tot sufletul: am avut parte de zile întregi în care subiectul discuţiilor noastre era „cum e să ai un copil în tine?”, când a trebuit să răspund la mii de întrebări. Dar nu acest lucru m-a îngrijorat, ci faptul că, de la un punct încolo, soţul meu se regăsea în tot ce trăiam eu. Au fost momente în care il surprindeam cum îşi atinge abdomenul cu mâna şi nu, nu vă gândiţi la gestul acela bărbătesc de bătaie cu palma pe burtă. Nu! Era gestul acela matern, ocrotitor, mângâietor. Unde mai pui că pe toată durata sarcinii mele el avea tot felul de pofte şi de curiozităţi culinare…
Când am povestit întâmplările acestea pe blogul personal, am primit şi explicaţia într-un comentariu: soţul meu suferea de sindromul Couvade. Până atunci nu auzisem despre aşa ceva, dar între timp am aflat mai multe.
Sindromul Couvade, numit şi sarciă simpatetică, se manifestă prin prezenţa simptomelor fizice şi psihice ale gravidităţii la bărbaţi: greaţă matinală, vărsături, creştere în greutate, dezechilibre hormonale, dureri de cap, indigestie, dureri de spate, tulburări ale somnului, irascibilitate şi, în cazurile ”grave”, chiar dureri ale naşterii în timpul travaliului partenerei.
Sindromul Couvade nu este recunoscut ca o afecţiune medicală (din moment ce nici pentru femei sarcina nu este o boală, de ce ar fi pentru bărbaţi?) Din moment ce nu este o boală, nu are nevoie nici de tratament. Aşa că, viitoare mămici, staţi liniştite! Tăticii sunt perfect sănătoşi!
Cauzele sindromului Couvade
Istoria sindromului Couvade destul de recentă, termenul a fost folosit prima oară în 1865 de către un antropolog englez pentru a ilustra ritualurile pe care taţii le îndeplineau în diferite culturi la venirea pe lume a copilului lor. Spre exemplu, în cultura medievală bască bărbaţii care deveneau taţi erau trataţi la fel ca femeile care tocmai născuseră. Erau protejaţi şi lăsaţi să se odihnească după naştere.
În Papua Noua Guinee, tatăl construia o cabană în afara satului unde se refugia în timpul travaliului partenerei, imitând şi el durerile facerii. Astfel de ritualuri sunt întâlnite şi în Thailanda, Rusia sau China. În unele culturi aceste manifestări au fost puse pe seama eforturilor de a îndepărta demonii şi spiritele rele de viitoarea mamă.
Cercetătorii nu au reuşit până azi să identifice cauzele acestui sindrom, dar există câteva ipoteze. Unele opinii susţin că gelozia tatălui pe mamă pentru că aceasta are capacitatea de a da viaţă sau sentimentul de culpabilitate pentru neplăcerile cauzate de perioada sarcinii pot duce la astfel de manifestări.
Simptomele de ordin fizic precum greaţă, balonări, constipaţie, etc pot fi cauzate şi de modificarea alimentaţiei viitoarei mămici şi implicit a tatălui.
Cum se tratează Sindromul Couvade?
Dacă mă întrebaţi pe mine, aş spune că se tratează cu mult râs.
Oricum, simptomele taţilor dispar brusc când copilul se naşte. Sau cel puţin aşa a fost în cazul soţului meu. După ce ne-am întors de la maternitate i-au dispărut toate manifestările, nu mă mai imita în nimic. Ba chiar avea tendinţa de a-l copia pe cel mic, iar acesta nu ştiu ce sindrom este. Probabil unul încă nedescoperit.
Soţii voştri cum se comportă? Sunt însărcinaţi împreună cu voi?
