Să ştii cum să împingi atunci când te afli sub anestezie îţi va fi de mare ajutor în momentul naşterii
Mamele care şi-au propus să aibă o naştere naturală cu anestezie epidurală au pe lista de preocupări un lucru ce provoacă o serie de incertitudini. Acestea se referă nu numai la felul în care epidurala poate afecta desfăşurarea travaliului, ci şi la cum să împingi eficient în timpul anesteziei. Haideţi să aflăm mai multe despre travaliul cu epidurală şi împinsul în naşterea sub anestezie locală!
Anestezia epidurală și împinsul în travaliu
Epidurala, una dintre metodele de ameliorare a durerii din timpul travaliului, este preferată, potrivit statisticilor, de peste 50% din femeile care urmează să nască vaginal. Epidurala are capacitatea de a bloca impulsurile nervoase emise de segmentele inferioare ale coloanei vertebrale, stopând astfel durerea. Epidurala se realizează la spital, de către un medic anestezist, care va amorți local cu un anestezic o zonă mică de pe spate. Medicul va băga un ac în zona amorţită din jurul măduvei spinării, acul fiind ulterior îndepărtat. În locul său va rămâne un cateter prin care se va introduce medicamentul cu rol anestezic în corp. În cateterul astfel montat pot fi puse anestezice locale precum bupivacaină, cloroprocaină sau lidocaină.
Pe lista beneficiilor epiduralei se numără posibilitatea mamei de a se odihni între contracţii, dacă are un travaliu lung, creşterea capacităţii de concentrare pe parcursul travaliului şi diminuarea durerii din timpul naşterii, unul dintre cele mai importante avantaje care le face pe mame să aleagă acest tip de anestezie. Ca dezavantaje, epidurala poate aduce cu ea dureri de cap, o scădere bruscă a tensiunii arteriale, dureri de spate, frisoane sau intervenţii suplimentare în timpul naşterii, precum folosirea vacuumului, a oxitocinei sau poate duce chiar la cezariană.
Poziţii pentru împingere
Potrivit studiilor medicale, anestezia epidurală nu o face pe mamă să nu mai simtă când să împingă. Fiind anesteziată, însă, aceasta va avea un număr limitat de poziţii de împingere, spre deosebire de o gravidă fără anestezie, care îşi poate aşeza corpul în mai multe moduri, astfel încât expulzia să aibă loc mai uşor. Cea mai recomandată poziţie pentru împingere în cazul unei epidurale este şi cea folosită de majoritatea spitalelor din România, şi anume în poziţia culcat pe spate pe masa de naşteri, cu picioarele ridicate. Dacă personalul medical îi permite şi dacă alături de gravidă se află şi o moaşă sau o doula, mama poate încerca să se aşeze şi în poziţie semi-şezândă, în poziţia îngenuncheat la baza patului, sprijinită cu mâinile şi trunchiul de marginea acestuia, sau în poziţia întinsă pe o parte, cu un picior ridicat şi susţinut de o altă persoană.
Un aspect foarte important ce nu trebuie uitat este că picioarele gravidei aflate sub anestezie epidurală nu trebuie flexate mai mult decât ar fi normal, pentru că anestezia o împiedică pe mamă să simtă durerea şi este posibil să îi fie afectate ligamentele sau tendoanele procedând aşa.
Când şi cum să împingi în travaliu
Deşi anestezia va diminua durerea din timpul travaliului, în ultima parte a acestuia, aproape de expulzie, mama va simţi presiunea pe care capul bebeluşului o pune asupra pelvisului, aşa încât aceste momente pot fi foarte bine folosite pentru a împinge. Există două feluri de împingere: cea spontană, ghidată instinctiv de mamă, ce va împinge natural, atunci când simte că trebuie să facă acest lucru, şi cea ghidată de medic, care o va îndruma pe mamă în această parte a travaliului şi îi va spune cât de tare să împingă, lucru necesar şi în privinţa păstrării integrităţii perineului. Cel mai adesea împinsul are loc atunci când s-a ajuns la dilataţia de 10 cm a cervixului şi, pentru că naşterea poate să aibă loc imediat după acest moment sau poate dura chiar şi câteva ore, împinsul poate ajuta foarte mult la determinarea acestei durate. Trebuie reţinut că se urmăreşte împingerea de 2-3 ori pe fiecare contracţie, pentru eficientizarea expulziei, dar şi că este posibil chiar ca doză de anestezic ce trece prin cateter să fie scăzută ca mama să simtă şi mai mult contracţiile, în cazul în care lucurile nu progresează aşa cum trebuie.
Pentru un împins eficient, mama poate să-şi pună bărbia în piept, ca punct de sprijin şi concentrare, dacă e în poziţia pe spate, să respire cât se poate de relaxat în contracţie şi mai sacadat sau o respiraţie adâncă între contracţii (este contraindicat să nu se respire în timpul contracțiilor), să schimbe poziţiile, dacă simte nevoia, să alterneze un împins puternic cu o perioadă de odihnă scurtă şi să fie cât se poate de concentrată pe întregul moment miraculos de aducere a unei noi vieţi pe lume.
