Poveste de naștere: „O răceală m-a epuizat, iar în travaliu am leșinat”

TOTUL DESPRE MAME
gravida in travaliu

Din seria de povești de naștere pe care o prezentăm periodic pe site-ul totuldespremame.ro, vă invităm să citiți experiența unei românce care a născut în Irlanda și care a avut neșansa de a răci în ultima parte a sarcinii, ceea ce a dus la probleme când băiețelul ei a fost gata să vină pe lume. Povestea nașterii lui Petru Jr, spusă în detaliu de mama lui, o puteți citi mai jos: 

„Vă salut cu drag. Mă numesc Andreea, locuiesc în Irlanda și am născut la sfârșitul anului 2017 aici, un băiețel minunat pe are îl așteptăm de câțiva ani după pierderea a două sarcini. Am visat și sperat mereu la o naștere ușoară pe cale naturală. M-am încurajat până în ultima clipă că așa va fi însă a fost greu 😔 .

Răceala care a dus la complicații a început aproape de 40 de săptămâni

Înainte cu câteva zile să fac 40 de săptămâni am răcit foarte rău, tușeam, simțeam că mă sufoc, eram slăbită. Luam paracetamol, un sirop pentru tuse iar mai apoi am primit antibiotice. După ce am ajuns la termen, m-au chemat la control în maternitate și m-au internat trei zile fiindcă bebe nu mai era așa activ ca până atunci. Eram speriată pentru el, apoi mi-au spus că o să îmi provoace nașterea însă unul din medici nu a fost de acord pentru că ecograful arată că totul este bine. Am început să am contracții foarte rare la câteva ore apoi au dispărut așa că m-au trimis acasă. După externare, la două zile, au început contradicțiile adevărate.

Era sâmbătă seară și nu am dormit toată noaptea. Spre dimineață se tot intensificau durerile dar erau suportabile. Spre după masă aveam contracții din 8 în 8 minute și nu mai puteam, așa că am mers la maternitate. Am ajuns, m-au consultat la urgențe după jumătate de ora de așteptat, căci nu îmi găseau dosarul. Simțeam că nu mai pot, eram epuizată mai ales cu răceală care mă sufoca și îmi slăbea organismul.

„Durerile au devenit atât de puternice încât am leșinat”

La control, mi-au zis că am doar 1 cm dilatație, dar mă internează pe secția de travaliu fiindcă am dureri dese, la 5 minute. Am urcat cu soțul meu care a stat în fiecare clipă alături de mine. Am încercat toate metodele pe care mi le-a zis moașa. Plimbări, baie călduță, apoi o injecție care trebuia să îmi amelioreze durerea. Însă nu știu ce s-a întâmplat căci durerile erau atât de dese, cam la 1 minut, și puternice, încât am leșinat. M-am trezit cu multe persoane în jurul meu care mă pregăteau pentru epidurală. Eram că într-un vis, nu prea realizam ce se întâmplă. Cert este că eram foarte slăbită. Nu a durat mult și epidurala începuse să își facă efectul. Altă stare, mă relaxăm deja, iar la cât de obosită eram mai și adormeam.

„Nu am mai avut putere să împing”

A urmat o noapte în care am fost monitorizată și eu și bebe și mi se administra oxitocină însă bătăile lui bebe scădeau iar eu nu mă dilatam suficient. Moașa mi-a rupt apa și tot așa, nu mă dilatam. Spre dimineață tot veneau doctori care ma consultau și vedeam mâinile lor pline de sânge. La un moment dat am început să plâng. Mi-au zis că bebe nu mai rezistă mult și trebuie făcută cezariană de urgență. Exact ceea ce bănuiam că se va întâmplă. Eram dilatată 8 cm dar nu aveam putere să împing. Eram extenuată și speriată.

„Bebe s-a liniștit imediat când i-am vorbit”

Știu că le-am zis să îmi salveze băiețelul că eu nu mai contez, că nu mai pot oricum. La 6 dimineață, au decis să întru în operație. A fost și soțul lângă mine. Cred că în 5 minute am auzit plânsul lui bebe. Am plâns în hohote deși eram în stare de șoc de la atâta oxitocină și anestezie. Soțul s-a dus lângă el cât l-au curățat și mi-a zis că e atât de frumos. Apoi mi l-au adus să îl văd, i-am vorbit iar el s-a liniștit imediat. O auzea pe mami după atâta chin. Dar spaima nu a trecut fiindcă la 10 dimineața a venit un doctor care ne-a zis că trebuie să îl ia pe bebe la o ecografie la inima fiindcă s-a forțat mult în burtică. Soțul a fost devastat, dar Dumnezeu a avut grijă de noi și bebe era bine. Eu încă nu realizăm ce se întâmplă. A fost o experiență dură și cu greu am reușit să îmi amintesc tot. Am avut atacuri de panică după câteva zile și tristețea de după naștere. A fost extrem de greu dar am reușit. Petru Jr. e sănătos și frumos 😊 
Mulțumim lui Dumnezeu pentru tot!”

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povestește-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică, Poveşti de naştere. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulțumim!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa