Proba de foc pentru mămici: primele 24 de ore după cezariană

operatie-de-cezariana-totul-despre-mame

Tot ce trebuie să știi despre ce se întâmplă în primele 24 de ore după cezariană

Indiferent de motivele pentru care o gravidă ajunge să facă cezariană, este important să fie pregătită pentru ce urmează, și aici nu ne referim numai la operație. Ceea ce multe dintre viitoarele mame nu știu este că imediat după operație vor trece prin câteva momente destul de grele despre care habar nu au avut.

Eu, ca probabil multe alte mămici, până la naștere, nu am trecut niciodată prin experiența unei operații, de niciun fel. Așa că nu aveam de unde să știu cum se întâmplă lucrururile. Înainte de naștere, m-am documentat foarte mult legat de operația cezariană, ba chiar am vizionat filmulețe cu operații făcute altor paciente. Teoria o aveam în cap, însă nu m-am gândit să întreb ce se întâmplă după. Câteva prietene mi-au spus că e ca orice operație. Ai nevoie de câteva zile ca să te recuperezi.

Ei bine, neștiind cum e orice operație, am avut un șoc major.

Doare, dar trece

Pregătirile pentru operația de cezariană și intervenția în sine au trecut relativ repede și nu prea îmi mai amintesc mare lucru, poate și din cauza emoțiilor. Întâlnirea cu bebelușul mi s-a părut ceva incredibil, un miracol care îți luminează viața. Este poate cel mai emoționant moment din viață. Numai că, de obicei, această primă întâlnire durează doar câteva minute. Apoi bebelușul este luat și toaletat, i se fac toate testele, iar mama rămâne în continuare în sala de operație pentru cusătură și ultimele detalii.

Apoi, este transferată la Terapie Intensivă, i se pune o pungă cu nisip pe burtă pentru a se retrage mai repede și mai ușor uterul, perfuzii cu calmante și o sticlă cu apă.

De aici înainte începe să apară greul. Primele două ore orice mamă este încă sub efectul euforic al întâlnirii cu bebelușul și cu lacrimi în ochi, sau cel puțin așa eram eu, nu se gândește la nimic altceva în afară de puiul ei care tocmai a venit pe lume. Încep întrebările, grijile, preocupările: ”Oare unde este acum bebelușul, oare și lui îi este dor de mama sa, oare când îl voi revedea următoarea dată?”

Tot în primele două ore, organismul mamei se află și sub efectul anesteziei. Așa că nimic nu îți va perturba gândurile legate de noua lume care se deschide în fața ta. După aceea, începi să simți mici înțepături care se fac din ce în ce mai mari. Niște gheruțe ascuțite se agață de burta ta, la început sunt ușor timide, dar apoi parcă se înfig tot mai adânc în carne. Atunci este momentul în care începi să le bagi în seamă și să te trezești din starea ta de euforie. Strigi după asistentă și o rogi să-ți facă un calmant. Din proprie experiență, același anestezic pe care l-ai primit inainte de operație, în doze foarte mici, face minuni. Însă, tot din proprie experiență, dacă nu a fost bine poziționat cateterul în coloana vertebrală, analgezicul își poate face efectul asupra picioarelor și nu vei putea să te miști multă vreme, ceea ce nu este deloc de dorit.

Calmantele din perfuzie își fac destul de bine efectul și dacă ai răbdare un timp, ai putea să te simți chiar foarte bine. Un lucru e bine de știut: de durut te va durea, important este pentru câtă vreme și ce intensitate va avea durerea.

”Dacă îți e foame, bea apă!”

Înainte de operație ai două variante: ori nu mănânci mai nimic cel puțin 12 ore, ori ți se face clismă. Depinde de la spital la spital și de la medic la medic. Oricum ar fi, după câteva ore de la cazariană probabil că ți se va face foame. Voi folosi si eu aceeași expresie binecunoscută ”ca după orice operație” nu ai voie să mănânci. Eu nu știam, așa că am cerut de mâncare. A venit la mine o asistentă drăguță care mi-a spus să-i mai cer apă soțului. ”Bine, bine, am băut o sticlă mare de apă. Mie îmi e foame”. Răspunsul a venit cu zâmbetul pe buze: ”Dacă îți e foame, bea apă!”

Vreo 4 ore după operație, poți bea doar apă, dar nu multă odată ca să nu ți se facă rău. Câteva guri, din 10 în 10 minute. Apoi trebuie să bei cât de multă poți.

Abia după vreo 8 ore ai voie un iaurt. A doua zi, mai poți să mănânci puțină brânză de vaci, o supă clară de legume iar seara o friptură la grătar. Vei ține această dietă până la primul scaun, care ar putea să nu apară până nu pleci din spital. Abia apoi teoretic ai voie să mănânci normal, mai ales că în curând începi să produci lapte și trebuie să te hrănești.

”Cu cât te ridici mai repede, cu atât te vindeci mai ușor!”

Am lăsat această problemă la sfârșit pentru că, cel puțin pentru mine, a fost cea mai marcantă. Probabil nu o voi uita prea curând. După aproximativ 10-12 ore de la operația cezariană, în cele mai multe dintre spitale, ești luată de la Terapie Intensivă și dusă în rezervă. Dar nu te ia nimeni pe sus. Ești cumva obligată să te ridici din pat și să mergi. Am văzut paciente care s-au ridicat cu chinuri foarte mari și de rușine, de nevoie sau mai știu eu din ce cauză, au plecat pe picioarele lor către salon, fără să zică nimic.

Cazul meu, mi se pare mie, a fost cel mai greu. Probabil că nu, dar așa am simțit eu. Când am fost ajutată să mă ridic din pat, am simțit că se rupe ceva în interiorul meu: o tăietură adâncă și violentă mi-a sfâșiat burta. Iar când m-am ridicat în picioare, am simțit că mi se prăvălesc toate organele către picioare și voi pierde tot ce am pe interior. Mi-au dat lacrimile instant, am simțit că-mi pierd cunoștința și am cerut să fiu așezată la loc.

A venit și răspunsul: ”Cu cât te ridici mai repede, cu atât te vindeci mai ușor!”. Însă asistenta nu a apuca să termine ce avea de spus, căci m-am îngălbenit instantaneu, am aflat ulterior asta, și am închis ușor ochii în cădere. M-au așezat pe pat mi-au dat cu apă pe față și mi-au mai făcut un calmant. Când am simțit că și-a făcut efectul calmantului, singură, fără nici un ajutor, în decurs de o oră, am reușit să cobor din pat și să stau în picioare. Am început să fac câțiva pași până au apărut iar durerile. Am mai primit un calmant și am reușit să merg să-mi văd copilul.

Au reapărut durerile când am ajuns în rezervă și am încercat să mă odihnesc. Două săptămâni am dormit pe spate deoarece mă durea cusătura.

Și, ultimul lucru, dar nu cel din urmă, voi spune că înainte de cezariană nicio viitoare mamă nu prea doarme de emoție că își va întâlni în sfârșit copilul, iar după, cel puțin vreo 24 de ore, este aproape imposibil să pui geană pe geană. Primele ore ești copleșită de emoție iar următoarele nu prea vei găsi liniștea să faci asta. Tot timpul intră cineva în salon, se trântesc ușile, se aprind luminile, oamenii vorbesc, este un du-te-vino continuu cel puțin pe timpul zilei. Așa că în momentul în care vei ajunge să stai cu copilul tău vei fi cam epuizată. Însă el îți va da toată forța de care ai nevoie. Te vei uimi chiar și pe tine însuți. Vei descoperi că ai atâta forță și curaj despre care nu știai că există în tine, iar după toate momentele pe care le vei trăi alături de copilul tău îți vei da seama că toată experiența nașterii se uită foarte repede, momentele grele rămân undeva întipărite, dar vor fi nesemnificative față de ceea ce îți va fi dat să trăiești alături de copilul tău.

Iar acest lucru este valabil pentru tot ceea ce vei întâmpina în creșterea copilului. Vei uita repede nopțile nedormite, durerile, supărările și vei constata atunci când vei povesti despre el că zâmbești, oricât de greu ți-a fost.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Intră în conversație