„Am avut o naștere perfectă la Londra, în același spital în care unei cunoștințe moașele i-au uitat placenta în interior”

Din seria de povești de naștere pe care le primim la [email protected], astăzi vă invităm să citiți povestea unei mămici care a născut la Londra, în apă, alături de moașă și soț. Dacă experiența ei a fost una pozitivă, nu același noroc l-a avut prietena ei, care a născut în același loc. Vă redăm mai jos povestea, exact așa cum a fost trimisă de cititoarea noastră.

40 de săptămâni și 3 zile.
2 Septembrie 2017
Boțul nostru de Aur a cunoscut pentru prima dată ”lumina zilei”. De fapt, lumina becurilor din salonul de naștere. Salon aflat într-un spital din Londra, Marea Britanie.Prima sarcină, prima naștere, primul copil.

Ca orice altă gravidă aflată la prima experiență, internetul și părerile celor din jur erau căutate zilnic de câteva ori. Mă aflam și într-un grup pe Facebook cu această tematică, deci, nimic mai bun de atât nu mi se putea întâmpla. Nu era postare legată de sarcină și nașteri în Marea Britanie pe care să nu o citesc. Nu comentam niciodată și nici nu întrebam vreun lucru. Doar mă informam. Da, informare cică. Mai degrabă, stres acumulat fără rost.
La un moment dat, am renunțat pentru că mi-am dat seama că nu sunt, de fapt, decât una dintre sutele de gravide care, în loc să gândească pozitiv, acumulează temeri și stres din cauza întâmplărilor negative ale altor femei.

Am ajuns la spital cu dilatație 8

Da. Se poate ca în același spital și poate chiar același personal, două gravide să aibă experiențe total diferite. Este cazul meu și al unei cunoștințe.
Am născut în centrul de nașteri al spitalului, într-o cameră în care eram eu, soțul și moașa. O cameră în care condițiile erau precum cele ale unei clinici private din România. Am ales să nasc în apă, căci am ajuns la spital cu dilatație 8. Masa de nașteri nu am putut să o suport nici măcar cât să-mi verifice dilatația, iar de la masca cu gaz îmi veneau stări de vomă nemaiîntâlnite.

Văzând acestea, i-am spus moașei că vreau să nasc în apă. Mi-a spus cu calm că în 15 minute cada va fi gata pentru a putea naște în apă. Era o cadă imensă, din ceramică, cu multă apă caldă. Primele cinci minute petrecute în apă au fost precum o noapte de somn liniștit, în travaliu. Mi-a dat atâta forță, căci eram epuizată. Travaliul cu contracții aproape nesuportabile a durat vreo trei ore jumătate, timp în care am țipat la fiecare contracție ca din gaură de șarpe.

Moașa curăța permanent apa de materiile fecale

Îmi ceream scuze ambiguu pentru că țip și spuneam că nu mai rezist, iar moașa îmi repeta cu calm că pot, sunt puternică, iar faptul că țip este normal, nu deranjez pe nimeni. La fiecare 10 minute, îmi monitoriza bătăile inimii bebelușului și verifica dacă se vede căpșorul lui. Nu mi s-a făcut clismă, ceea ce înseamnă că, inevitabil, materii fecale au ajuns în apă. În mod normal, vomam și stomacul din mine dacă vedeam. Dar atunci chiar nu îmi păsa, doar mă simțeam stânjenită față de moașă și soț. Însă, pentru ea, totul era normal și reușea de fiecare dată să îmi dea forță. Ba chiar îmi curăța cada și mereu îmi controla temperatura apei. Atunci simțeam că mor, acum spun că a fost o naștere ușoară.

În momentul în care a avut loc expulzia bebelușului, toată oboseala mea a dispărut. Am început să văd clar. Imediat, doar la câteva secunde, mi-am primit inima în brațe. Am stat așa mai mult de 30 minute. Am făcut terapia piele pe piele. Superb. Sublim. Moașa ne-a lăsat singuri. Eram doar noi trei. Apoi, a venit cu încă o moașă. Una s-a ocupat de copil, iar una de mine. Am avut copci. Copci care s-au tratat de la sine, doar cu o igiena zilnică, apă caldă și atât.

Experiența prietenei: hemoragie puternică la 6 zile după naștere

Veneam dintr-un sistem în care îndoparea de pastile este la ordinea zilei. Inițial, am crezut că nu gândesc. Cum să-și revină corpul meu de la sine, iar copcile așa…fără baneocin și rivanol?! Eram dotată cu de toate de acasă. Nu am folosit nimic, pentru că am avut norocul de a da peste un personal de nota 1000+ și să am un organism puternic.
Am stat în maternitate doar o zi jumătate, timp în care copilul a stat mereu cu noi. Zic noi, pentru că soțul meu a stat mereu cu noi. În acest timp, la fiecare control mergeam amândoi cu minunea noastră și, orice neclaritate aveam, apăsam pe buton și imediat era cineva la noi.

Cunoștința despre care vă spuneam anterior a născut în același spital, dar în sala de urgențe. Aici se numește labour centre. A avut rezerva ei, însă auzea celelalte gravide. După un travaliu de 30 de ore, și-a întâlnit minunea. Moașele i-au uitat placenta în interior, iar după 6 zile de la naștere, acasă, a intrat într-o hemoragie puternică.

Spitalele din Marea Britanie versus cele din România

Prin urmare, ceea ce vreau să concluzionez este că fiecare naștere este diferită, pentru că avem organisme diferite. Fiecare naștere depinde de tine, de locul unde naști și de oamenii care se ocupă de tine. Experiența mea este una pozitivă.

Și acum să fac o paralelă între spitalele din România și cele din Marea Britanie: Spitalele din Marea Britanie sunt moderne, curate, igienizate, deci riscul de infecții este foarte scăzut, pe când în România…Doamne ferește la cele de stat;
În Marea Britanie, personalul este amabil (chiar dacă este de fațadă uneori), pe când în România în sistemul privat sunt foarte amabili, iar în cel de stat îți vine să faci cale întoarsă de la ușă. Nu cred că pacientul are nevoie de niște cuvinte acre fiind în starea în care este;
în ambele sisteme, durează foarte mult programările. Trăiască sistemul privat;
În Marea Britanie, ceea ce mă enervează la culme este acest ”normal”, care la ei a devenit indispensabil, în timp ce acasă mă disperă îndoparea cu pastile. Antibioticul la putere. În Marea Britanie paracetamolul, în România, antibioticul.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povestește-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică, Poveşti de naştere. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulțumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație