Drama prematurilor și o poveste cu final fericit. „Haideți că moare! Repede, că moare!”

În România, la fiecare 30 de minute se naște un copil înainte de termen. În anul 2017, numărul nou născuților veniți pe lume înainte de săptămâna 37 a ajuns la 19.000. Viața lor depinde de dotarea maternității în care se află și de priceperea medicilor, iar părinții nu pot decât să spere și să aștepte, neputincioși, ziua în care își pot lua bebelușul în brațe. În România există doar 23 de spitale dotate suficient pentru cazurile grave de prematuri, iar 9 dintre ele sunt în București.  

Cauzele nașterilor premature sunt multiple: infecții ale mamei, diverse afecțiuni (diabet, boli renale, hipertensiune etc), vârstele extreme ale mamelor (sarcini peste 40-45 de ani sau sub 16 ani). De asemenea, o serie de activități ce țin de stilul de viață pot crește riscul de naștere prematură:

  • statul în picioare timp îndelungat, dar și alte condiții de muncă mai grele;
  • stresul;
  • efectuarea frecventă de treburi casnice ce presupun un efort mai mare;
  • fumatul și contactul cu alte substanțe toxice;
  • traumele puternice, cum sunt cele cauzate de accidentele de mașină.

Prematuritatea îi afectează diferit pe copii: unii se dezvoltă absolut normal, alții fac complicații neurologice, pulmonare, cardiace etc. Odată ajuns acasă, îngrijirea specială a copilului născut prematur continuă.

”Fă-ți bagajul că te trimit la un alt spital, să facă ei ceva cu tine!”

Mărioara Mureșan, cititoare a site-ului nostru, ne-a povestit cum a decurs nașterea fetiței ei și trauma pe care i-a adus-o experiența prematurității.

”Am avut o sarcină relativ ușoară până la 33 de săptămâni, când am descoperit că fetița mea nu mai crește. Am fost internată în spital și ținută sub supraveghere timp de trei săptămâni până când, într-o dimineață, doamna doctor mi-a zis: «Fă-ți bagajul că te trimit la un alt spital, să facă ei ceva cu tine! Aici nu avem incubatoare pentru a oferi o șansă la viață fetiței!»”

Mărioara a fost transferată rapid la Spitalul Județean din Satu Mare, iar pentru a-i salva viața medicii au decis să scoată imediat copilul. ”Am fost trimisă cu ambulanță, aveam tensiune mare, as fi putut muri pe drum. Ajunsă la noul spital, după procedurile de rigoare, m-a întâmpinat un înger de medic, Dăscălescu-Bogdan Anca. Mi-a făcut ecografie, m-a pus la aparat să vadă bătăile inimii fetiței și atunci a început nebunia. Tot ce auzeam era: «Repede, că moare! Haideți că moare!» Mi-au spus că îmi fac cezariană, dar că nu garantează pentru viața bebelușului. Anestezia nu și-a făcut efectul, am simțit toată durerea din lume, iar minutele acelea mi s-au părut zile! Mi-am văzut fetița câteva secunde, apoi au fugit repede la incubator cu ea! A meritat tot efortul, fetița mea era SUPERBĂ!”.

Micuța a avut, la naștere, 1.800 kg după ce, timp de trei săptămâni a stagnat în greutate. A stat 3 săptămâni în spital, dintre care două în incubator, iar mama a luat-o în brațe pentru prima dată după 15 săptămâni de la naștere. În acest timp, s-a muls și noaptea, în salonul destinat mamelor însoțitoare în care a stat, pentru ca micuța să fie hrănită cu lapte matern. Fetița a recuperat ușor, ușor, acum are 1 ani și 3 luni, iar singurul lucru care îi amintește mamei că a fost prematură este faptul că încă nu merge singură în picioare.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație