”Medicii din Italia au avut grijă de mine ca de copilul lor. Eram un copil care urma să aibă un copil”

În seria de povești primite de la cititoare, pe care le prezentăm periodic pe www.totuldespremame.ro, astăzi vă invităm să citiți experiența de roman a unei mămici care a refuzat să renunțe la fetița ei, deși avea doar 19 ani când a rămas gravidă și încă nu terminase liceul. Nașterea a avut loc după multe aventuri în Italia. Aceeași mămică mai are o experiență pe care o împărtășește mai jos, cea a nașterii băiețelului ei, mult diferită de prima experiență.

„Poveste despre mame…
Aveam aproape 19 ani când am rămas însărcinată…Nu a fost un accident, mi-am dorit cu adevărat acest copil. Din păcate, nimeni nu s-a bucurat că sunt însărcinată. Poate este normal, eram încă la școală, urma să dau BAC-ul. Un copil la vârsta asta îți închide drumurile, spunea mama, și poate știa ea ce știa. Normal ca toate visurile ei să mă vadă la facultate, să devin un om „mare”, se năruiau. S-a îmbolnăvit săraca, nu mai dormea noaptea de grija mea. Acum îmi dau și eu seama ce era în inima ei…

Nicio secundă nu m-am gândit să renunț la minunea din burtica mea, chiar dacă ar fi trebuit să stau sub un pod, așa cum i-am spus și mamei mele. Am dat BAC-ul, însărcinată în 3 luni, și l-am luat cu nota 9. Apoi la 4 luni de sarcină am plecat în Italia cu tatăl viitorului meu copil, care lucra acolo. Atunci a început coșmarul: el nu a mai avut de muncă, eu nu știam limba, nu puteam să lucrez pentru că eram însărcinată. Am plâns enorm de mult, aproape zi de zi până când am născut. El bea prea mult, stăteam cu sora și mama lui care îmi făceau viața un calvar. Am stat câteva luni separați pentru că nu era loc să ne țină pe amandoi, am stat și într-o casă părăsită timp de câteva săptămâni, trebuia să escaladez un gard mai inalt de 2 m ca să ajung la locul unde dormeam, și intrasem atunci în 9 luni de sarcină.

Până la urmă am ajuns iar la sora lui …era mijlocul lunii decembrie iar ea împreună cu soțul ei italian au plecat în vacanță. Am rămas în apartamentul lor, împreună cu el și mama lui. La 3 zile după Craciun, la ora 12 noaptea, mi s-a rupt apa. Am sunat salvarea si am mers la spital. Am rămas singură în spital. Toata noaptea contracții maxime, am crezut că mor… Eram singură, nu știam să vorbesc bine italiana, îmi lipsea mama…
Eram în cameră cu alte 3 femei care născuseră deja. Nu voiam să le deranjez, dar simțeam că mor de dureri. Nu am putut să mă așez toată noaptea. Mergeam pe holuri, mă uitam la ceas și plângeam. Atunci m-am întrebat pentru prima oară: cine m-a pus să fac un copil?
A doua zi contracțiile continuau din ce în ce mai rău. Pe la 12.00, m-au întrebat de la spital dacă vreau să sun pe cineva, pentru că se apropia momentul nașterii. Nu aveam GSM pe atunci. L-am sunat pe el… Mi-a zis: „Vin, dar întâi să mănânc… Mi-a distrus inima. Ok, mânâncă!

Eram un copil care urma să aibă un copil

Personalul de la spital a fost minunat. Au avut grijă de mine ca de copilul lor. Eram un copil care urma să aibă un copil. La 15.24 minute, pe 28 decembrie 2002, s-a născut minunea mea, Alessia – 3.324 kg și 50 cm. Din fericire, m-am dilatat complet, fără rupturi sau cusături, dar cu multe rupturi sufletești, cusute dar care nu se mai vindecă.

După nașterea ei, am trăit doar pentru ea și Dumnezeu ne-a ajutat, și nu numai Dumnezeu, ci mai ales părinții mei, mai ales mama mea. Pe 28 decembrie 2017, Alessia va împlini 15 ani! Este un copil minunat!

Încă un îngeraș, născut în decembrie

Cu tatăl ei nu tinem legatură, nu merită! Ea nu vrea să audă de el! Acum suntem fericite. Eu am reusit să fac școala de asistente pe când pitica mea avea 7 ani. Acolo l-am cunoscut și pe soțul meu. Suntem amândoi asistenti medicali în Belgia și avem împreună înca un îngeraș care pe 23 decembrie 2017 va împlini 2 ani și a cărui naștere a fost perfectă pentru că nu mai eram singură. O aveam lângă mine pe fiica mea și aveam și UN BĂRBAT ADEVĂRAT lângă mine, care nu m-a lăsat singură nicio clipă. Acum, la 34 ani, am 2 copii minunați și un soț minunat și pot să spun că povestea mea de mamă ce merita orice sacrificiu!

În poză sunt Alessia și David, copiii mei minunati!

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Intră în conversație