Naștere la Spitalul Elias. „Când am cerut să nasc natural, mi-au spus: «Vrei să îți omori copilul»!”

TOTUL DESPRE MAME

Naștere la Spitalul Elias. Din seria de povești de naștere pe care le primim la [email protected], astăzi vă invităm să citiți experiența unei mămici aflate la prima sarcină, care a trecut prin șoc după șoc după ce a născut la unul din spitalele cunoscute din București – Elias. Vă redăm scrisoarea mămicii, cu toate detaliile pe care a ținut să le împărtășească și cu speranța că și alte mămici vor dori să povestească experiențele lor.

„Nu prea am putut să spun povestea mea de naștere în detaliu multora pentru că nu voiam să sperii viitoare mămici. Sper să fi fost doar cazul meu așa sau poate să se fi schimbat lucrurile în acel spital între timp. Eram la prima sarcină, ca orice femeie la prima naștere aveam temerile mele și am încercat să mă informez de la prietene, internet, târguri de copii care vor fi următorii păși. La recomandarea unei rude am mers la un anumit doctor care avea clinică privată dar profesa și într-un spital de stat din București – Elias.

Toate analizele a trebuit să le fac la el în clinică (aproximativ 600 lei setul de fiecare dată când mi le cerea), de asemenea și ecografiile de dublu test și morfo tot la un doctor de-a lui din clinică (500 lei ecografia). Consultațiile doar la cabinet mi-a spus să vin, 300 lei la fiecare o luna-o lună jumătate. Costuri destul de mari pentru noi, dar am zis să fie bine pentru bebe. Nu aveau contract cu casa de asigurări deci nu s-a pus în discuție să fac vreo analiză cu trimitere și nici nu accepta să le fac la Regina Maria unde eram asigurată de firmă la care lucrăm.

Naștere la Spitalul Elias. ”Mă întreabă direct: Cezariană, nu?”

Lunile au trecut, analizele și ecografiile erau făcute la zi, timpul trecea și bebe perfect sănătos. Trec cele 40 de săptămâni, se fac 41… mai trec câteva zile și sun doctorul că am depășit cam mult termenul și bebe nu da niciun semn. Mă cheamă a 2-a zi la spital de la 7 dimineață. M-au preluat o rezidentă și o moașa.
Mă duc într-o sală unde îmi face fișa de internare și mă întreabă direct “cezariana, nu?”. Eu, în naivitatea mea, zic: “Nu! Natural vreau să nasc.” Din acel moment dau ochii peste cap ca și cum le-am stricat deja toată ziua. Mă duc într-o încăpere și îmi pun pe burtă un monitor de stres pentru copil, nu îmi zice nimic dacă e ok sau nu. Când le întreb îmi răspund că “noi comunicăm totul domnului doctor la telefon”… “bine, bine dar mie cine îmi comunică?” Nu îmi răspunde nimic…mă ignoră.

Naștere la Spitalul Elias. „Când veneau rezidentele mă lua cu leșin”

Încerc să mă liniștesc, vine moașa cu o bilă de fitness și mă pune să sar pe ea, apoi îmi face un calciu în venă. După vreo 40 de minute de țopăiala nu se întâmplă nimic.
Mă urcă pe masă să vadă dacă m-am dilatat, erau moașa și încă două rezidente. Moașa când mă controla nu simțeam durere, ci jenă…însă când au început să verifice și rezidentele și scoteau mână cu sânge întins până pe antebraț deja mă luă cu leșin iar durerea era insuportabilă. Nu termina una că venea cealaltă și făcea același lucru. La fiecare o oră jumătate-două se repetă procesul asta crunt.

Între timp tot eram întrebată “Încă mai vreți natural?”….la care eu: “DA!”.

Moașa părea un suflet bun, mă controla și îmi zicea că nu sunt nici 2 dilatata și nu crede că vor reuși natural. La care eu, citind tot felul de forumuri înainte întreb “dar nu puteți să mă injectați cu oxitocină sau să îmi rupeți membranele că să pot naște natural?” Atunci intră rezidenta iritată și începe să urle “Tu vrei să îți omori copilul??? unde au auzit tâmpeniile astea???”. M-am speriat normal, în acel moment deja mă descurajasem de șansa de a naște natural… Era foarte multă presiune și ochi dați peste cap când intrau și mă vedeau în acea sală.

Doctorul tot suna și le întreba dacă m-am răzgândit, nu a venit niciun moment la spital la mine că era ocupat cu programările din clinică…

În cele din urmă, una din rezidențe îmi zice că e cu mult depășit termenul și dacă mai stau este posibil să moară copilul în burtă, așa că atunci am semnat că accept cezariană.

Naștere la Spitalul Elias. ”O doctoriță îmi spune că mă fac de rușine că tremur ca mielul la tăiat”

Menționez că nu mi s-a făcut nicio ecografie în toate acele ore în care am sperat că nasc natural. Urmează cezariana. M-au dus într-o sală de operații mare și foarte rece (cu siguranță era normal să fie așa frig). În acea sală erau vreo 10 persoane din care doar două femei. Sunt pusă să mă dezbrac complet (auzisem că în unele spitale îți ridica acea cămașa până sub sân, aici nu, gol goluț trebuie să fii) și să mă urc pe masă din tablă rece ca gheața pentru a-mi face anestezia. Mă ia un tremur cumplit (frică combinată cu frig), o doctorița începe să se enerveze și îmi spune că mă fac de rușine că tremur așa că mielul la tăiat (chiar mă simțeam că un miel la tăiat). În fine, îmi face anestezia și mă întinde pe acea masă de tablă și tremuratul continuă. Îmi ia mâinile și mi le leagă la închieturi cu niște curele de piele foarte reci și uzate (mă simțeam crucificată) și îmi pune perfuzia într-o mână și în cealaltă nu mai țin minte ce. Doctorul anestezist vede că încep să tremur și mai tare și cred că aveam o stare se semi-leșin că vine cu un ventilator portabil ca să mă ajute să îmi revin (a fost sigurul gest omenesc din acea sală). Începe procesul și simt două mișcări ciudate în momentul când știam că ar trebui scos copilul, nu am simțit durere în niciun moment sau poate nu mi-o amintesc. Apoi este scos copilul, mi-l arată o clipă și îmi spune că e băiat (nu am vrut să știm sexul copilului până la naștere). Îl ia neonatologul, îl curață și îl duce din sală.
Doctorul îmi spune “ați ales bine să faceți cezariană, avea cordonul în jurul gâtului și bazinului, ieșea cam șifonat natural sau poate mai rău…”.

„Vedeam sânge în colțul gurii copilului iar asistentă îmi zicea să îndur!”

Nu zic nimic, mă gândesc doar că aștept să se termine tot. Ce urmează nu mai este așa grav, mă duc la Terapie Intensivă, nu am apucat să simt cine știe ce durere că la 4 ore ne făcea calmant, dupa 12 ore am facut primii pasi. M-am dus miercuri să mă internez și m-a externat vineri dimineața.. Mi-aș fi dorit să îmi arate cineva cum să alaptez sau cum să îi fac igiena copilului, cum să îl spal. Nu a existat asa ceva. Am luat cartea „Mama si copilul” și împreună cu soțul am învățat despre cum să îi facem băița și igiena, alăptatul a fost mai dificil că mi-a facut multe rani, chiar din spital vedeam în colțul guriței sânge cand sugea si muream de durere, iar asistenta îmi zicea să îndur dacă vreau să trăiască…
Nu stiu de ce ar crede vreun doctor sau vreo asistentă că o mamă nu vrea să îi trăiască copilul sau de ce se folosesc de replici de genul.

În acea zi au fost 14 nasteri din care 13 cu cezariana…

După ce am ajuns acasă totul a fost mult mai bine. Au trecut 2 ani de atunci, urmează bebe nr. 2, bineințeles că acum merg la alt doctor și voi naște într-un alt spital de stat”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa