Povești de naștere: Nașterea lui Albert

Aveam 29 de ani când m-am hotărât să concep un copil. Nu știam ce înseamnă exact să ai copii, mai ales că toți prietenii cu copii îmi spuneau să nu mă grăbesc, că am timp pentru copii, să mă distrez, să călătoresc, să îmi trăiesc  viață, și apoi să mă pun pe făcut copii. Nu m-am distrat, nu am călătorit peste mari și țări, nu mi-am trăit viață după standardele altora, ci după bunul meu plac, în mare parte acasă, cu familia și pisică în poală.

Povestea întâlnirii noastre cu Albert

Primește cele mai utile articole de parenting direct la tine în Inbox

Scrie-ne adresa ta de email

După vreo 4 luni de încercări eșuate, au apărut pe test și cele două liniuțe roz.  Îmi amintesc că eram cu Missy, pisicuța, în baie și cu ea mi-am împărtășit prima data bucuria, mai ales că soțul nu era așa încântat de ideea de a avea o responsabilitate în plus în viață.

Primele 8 luni de sarcină au fost infernale. Am făcut testul de sarcină nu pentru că a întârziat menstruația, ci din cauza grețurilor matinale și a stărilor de vomă care au apărut cam după 3 săptămâni de la concepție. În săptămâna a 8-a de sarcină am fost pe punctul de a pierde sarcină, însă cu puțin noroc și înconjurată de un cadru medical profesional, am putut să salvăm sarcină și să mergem mai departe.

Am aflat apoi că o să avem un băiețel. Mi s-a părut că o să am de-a-face cu provocarea vieții mele. Cum o să mă joc eu cu un băiețel, ce o să discut eu cu el, cum să mă descurc eu cu el. Toate întrebările astea mi-au răscolit mintea aproape 2 luni, zi de zi, fără să îmi dau seamă că toate or să vina de la sine.

Sarcină a decurs bine după primele 8 săptămâni. L-am simțit mișcând de la 17 săptămâni și de atunci nu s-a mai oprit. Zi și noapte se zbătea în burtică, parcă nu mai avea răbdare să iasă, să ne cunoaștem. Aveam momente de respiro doar când mă puneam în balansoar și ascultăm temă muzicală de la Forrest Gump, melodie care și acum îl liniștește și îl adoarme. Până la controlul de 40 de săptămâni de sarcină totul a fost perfect, bebelușul sănătos. Însă grijile și temerile doctorului ginecolog au început să apăra.exact când s-au împlinit 40 de săptămâni,.

La 40 de săptămâni bebelușul era pe poziție să se nască, însă eu aveam 0 cm dilatație. Mi s-a spus să fac un RMN la pelvis, să se poată analiză mai în detaliu cauza lipsei de dilatație la o sarcină cu termen ajuns la final. A două zi dimineață au început contracțiile, regulate, care țineau câte 2 minute și erau din 5 în 5 minute. Am ajuns la spital, medicul ginecolog nu era de gardă, însă am fost preluată de un alt doctor care m-a îngrijit în săptămâna a 8-a de sarcină.

Mai era puțin până la mare întâlnire…

După 5 ore de travaliu, aveam tot 0 cm dilatație. Între timp, medicul meu a reușit să îmi facă programare pentru un RMN. După alte 6 ore de travaliu, timp în care m-am plimbat vreo 2 ore prin oraș, alte 2 ore le-am petrecut la restaurant și acasă, am fost sunată de medicul meu ginecolog să merg iar la spital. Am ajuns din nou la spital, iar în 40 de minute eram pe masă de operație, pentru cezariană.

Recomandări



Aflasem că niciodată nu puteam naște altfel decât prin cezariană. Și așa, minunea noastră a prins culoare. Pe 12 septembrie 2014, la oră 16:54, a venit pe lume Albert. A plâns din prima secundă, a fost perfect sănătos, cu o greutate de 3,560 kg și 50 cm.  Abia după 5 minute am reușit să-l privesc, să-l pup, să-l miros. Din momentul acela am simțit că trăiesc cu adevărat, am aflat ce înseamnă cu adevărat dragostea, că tot ce am făcut până atunci am făcut pentru Albert, nu pentru mine, nu pentru altcineva.

Din momentul acela, TOT înseamnă Albert, băiețelul meu.

 

Poveste trimisă pe adresa [email protected] de Ana-Maria Radulescu. Mulțumim!

 

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!