Nașterea la stat mi-a adus depresia. Următorul copil sigur va veni pe lume în privat

Pe adresa de email [email protected], pusă la dispoziția mamelor care vor să își împărtășească experiențele cititoarelor noastre, am primit o poveste de naștere scrisă de o mamă care regretă decizia de a-și aduce pe lume copilul într-o maternitate de stat. 

”Era o zi frumoasă de toamnă, mai exact 8 septembrie. Îl așteptam să vină pe lume pe micuțul nostru Matei Adam. Fiind zi de sărbătoare, am plănuit să organizăm o masă în familie, însă în jurul orei 15.00 am simțit că îmi sunt uzi pantaloni și am plecat cu soțul spre maternitate pentru un consult, având în vedere că nu prezentam nici cele mai mici dureri.

Toaleta nu mergea, hârtia igienică am cerut de acasă

Ajunsă la maternitate, am început să trăiesc lipsa de profesionalism care se găsește în spitalele din România. Jos, la Urgențe, m-au consultat și mi-au spus că mi s-a rupt apa și trebuie să nasc. Tot acolo, mi-au făcut clisma, trimițându-mă apoi la toaletă. Cea de pe nivel nu era funcțională, așa că pur și simplu am fost la o toaletă în subsol. Să nu mai vorbim de faptul că a trebuit să merg la soț să îmi dea hârtie igienică, fiindcă ei nu dispuneau de așa ceva.

Ok, am făcut-o și pe asta. Ulterior, o asistentă cu un big de 1 leu, m-a epilat și m-a trimis în sala de nașteri să nasc. Neavând dureri foarte mari nu a apărut nici dilatația, așa că 20 de ore m-am chinuit să stau pe o folie, că asta era pe paturi, ca să nu murdăresc echipamentele spitalului. În cele din urmă, a apărut un doctor, care a cerut să fie pregătită sala de operație, fără să îmi explice ce și cum se întâmplă. A venit o asistentă foarte nervoasă, care mi-a pus o branulă și în mâna stângă (în dreapta aveam deja), și care mi-a spus sec că mă pregătește de operație.

Din fericire, operația a decurs bine, iar în data de 9 septembrie l-am sărutat pe puiul meu. M-au dus la terapie intensivă, unde aceeași asistentă „drăguță” m-a întrebat ce poate să îmi ofere. Am cerut un calmant, dar mi-a răspuns că nu îmi poate lua durerea cu mâna. Am stat o noapte pe spate, tot pe o folie, fără să vină cineva să mă vadă, plângând și regretând că am decis să nasc la un spital de stat. Să nu mai vorbesc de faptul că micuțul meu a făcut o infecție care, cred eu, a fost intraspitalicească, dar nu am de unde să știu sigur, pentru că nici ei nu știau ce fel de infecție este.

Eram la prima naștere, nimeni nu a venit să îmi explice cum să procedez cu copilul, să îmi spună că nu este ceva grav, să ma ajute, nimic. Doctorul care m-a operat, după ce și-a luat meritele de la soț, că așa se procedează în România, nici măcar o dată nu a venit să vadă dacă sunt bine după operație. Dar, trecând peste toate astea și o depresie de toată frumusețea din cauza celor întâmplate, suntem bine… Al doilea copil cu siguranță se va naște într-un spital privat”.

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

 Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație