Poveste de naștere. „Bebelușul meu nu a respirat 40 de secunde”

Ileana Mirescu
nou nascut

„Bebelușul meu nu a respirat 40 de secunde” Încep să scriu aceste rânduri spunându-vă că nimic, dar absolut nimic nu se poate compară cu primele secunde în care îți simți copilul pe pielea ta! Am rămas însărcinată la începutul anului 2016, un an plin pentru mine și familia mea!

Medicul meu ginecolog (de vreo 8 ani sunt pacienta dânsei), o ardeleancă frumoasă și deșteaptă, a avut grijă că sarcina să evolueze perfect, să aduc pe lume un copil sănătos, dar cum socoteală de acasă nu se potrivește cu cea din târg, nimeni nu avea să îmi spună ce urmă să se întâmple! În cea de-a 18-a săptămâna de sarcină, la ora 06.00, ne-am trezit acasă cu mascații, poliția economică, jandarmii (soțul meu este străin și are afaceri în România), a fost reținut 24 de ore, după care eliberat din lipsa de probe pentru acuzațiile ce i se aduceau și anume „evaziune fiscală”. Au urmat săptămâni de coșmar, stres, toate acestea afectându-mă, implicit și sarcina! Am mers la controale, ecografii 3D și 4D, screening-uri periodice, fără să omit vreuna din ele, la cabinetul particular al doamnei doctor! Bebe se dezvoltă perfect toate fiind bune și frumoase!

”Vai, draga mea, dar tu nu mai ai col deloc!”

În săptămână 35, la ultimul control, d-na doctor îmi spune „Vai, dragă mea, dar tu nu mai ai col deloc, nu înțeleg la 4D de ce a ieșit că mai ai 3 cm de col că tu nu mai ai deloc, îi simt capul copilului, vai de mine vezi că tu naști în weekend-ul asta (asta se întâmplă într-o zi de joi)! După control, am mers acasă. Eram șocată, nimic nu era gata, casă nu o schimbasem, viață noastră era un haos și eu nu mai aveam timp… Duminică, la ora 04.00, mi s-a rupt apă, am stat cât am putut de calmă, mi-am făcut un dus fierbinte cum m-a rugat doamna doctor, m-am pregătit și am plecat la spital împreună cu soțul meu care era mai agitat decât mine! Ajunsă la spital începe aventură… m-au întâmpinat medici rezidenți (d-na doctor îmi spusese dacă mi se rupe apă și nasc înainte de ora 06.00, voi naște cu un rezident, dacă este după ora 06.00, să o sun că ea ajunge imediat). M-au consultat, dilatația era ok, bebe pregătit, dar cu o circulară simplă de cordon (știam de la ultima ecografie că are cordonul pus le umeri ca un fular)…

„Bebelușul meu nu a respirat 40 de secunde. A plâns ca o pisicuță plăpândă”

Ora 06.15. Eram deja în sala de nașteri cu moașele foarte drăguțe de altfel asta pentru că am avut grijă, pentru că nu m-au întâmpinat prea grozav! Ora 06.30. Doamna doctor a ajuns, echipată și pregătită să mă asiste, intră în sala de nașteri și începe să ia la rost toate moașele și toate asistentele pentru că i-au pus pacienta în cea mai mică sala de nașteri și cea mai incomodă, toate ustensilele fiind puse invers de cum le folosea dumneaei. Dilatația era ok, contracțiile asemenea, am născut relativ repede, dar de acum încep să treacă secundele precum orele… nu-mi auzeam bebelușul, nu plângea, m-am ridicat pe coate epuizată să văd ce se întâmplă, o întrebam pe doamna doctor care este problema, de ce nu plânge și îmi spunea „Stai liniștita, este neonatologul aici, se ocupă, își face meseria!”

Au trecut 40 de secunde (cele mai lungi 40 de secunde asemănătoare picăturii chinezești) până când bebelușul meu a plâns timid, sufocat, că o pisicuță plăpândă! Când l-am auzit am simțit că toată lumea este a mea și că împreună cu el m-am născut a două oară!

De urgență la Terapie Intensivă

L-au dus de urgență la terapie intensivă unde a petrecut următoarele 24 de ore, evoluția lui fiind una bună, scorul Apgar la naștere fiind 4, iar la 5 minute fiind 6, 3.200g și 53 cm! Rămasă în sala de nașteri doamna doctor a început să mă curețe și să mă coasă, să mă tot coasă, pentru că bebe a avut o ieșire ciudată cu cotul lângă ureche rupându-mi perineul… am pierdut destul de mult sânge, dar toate au fost depășite cu succes!

Din sala de nașteri am fost dusă într-un salon în care am fost supravegheată și îngrijită de asistente, așteptând să se elibereze un pat timp de 3 ore (infinit de multe ore pentru mine care eram epuizată). Soțul meu mă ruga pentru a zecea oară să mă ducă în rezervă cu plata (eu știind ce greutăți financiare aveam, nu eram de acord). Într-un final, am acceptat și m-am instalat fericită cu gândul că în curând eu și bebe vom stă împreună!

Aventuri la neotalogie: „Dragă, ai lapte cât pentru doi copii”

După cele 24 se ore la terapie intensivă și după ce l-am văzut cu năsucul și urechiușa stânga turtite (de la poziția pe care a avut-o în uter), am început aventură! La vizita neonatologul când mi-a văzut printre lucrurile aduse la spital aspiratorul nazal a început să zbiere la propriu că nu se curată nasul copilului cu aspiratorul că el și-l curată singur atunci când strănută…. (fac o paranteză – după 11 luni de la naștere am ajuns la spital privat în urmă unei conjunctivite să facem un control oftalmologic, medicul specialist mi-a spus că nasul copilului se curată cu aspiratorul pentru a nu îi bloca canalele lacrimale ele comunicând cu căile respiratorii, dar de fapt năsucul turtit de la naștere s-a ales cu o mică deviație de sept). Neonatologul m-a tras de sâni că pe o vacă că să îmi spună „dragă, ai lapte cât pentru doi copii” (de parcă nu aș fi vrut să îmi alăptez copilul).  După ce am fost „amabilă” cu dânsa, situația s-a schimbat la 180 grade!

Și după ce că bebele meu s-a născut cu peripeții, a mai făcut și un icter agresiv care ne-a ținut în spital 4 zile și care a fost tratat cu foto-terapie de același medic neonatolog!

Cum a evoluat bebelușul aventurier

Ideea principală a poveștii mele o aflați acum la final…din cauza faptului că Deniz (așa se numește bebelușul aventurier) nu a respirat 40 de secunde la naștere și pentru că s-a născut prematur (la 36 de săptămâni), are întârzieri în evoluție, și anume, a mers singur la 1 ani și 3 luni (susținut și pe lângă mobilier de pe la 10 luni), nu vorbește deși are 2 ani (știe foarte multe lucruri și înțelege ambele limbi în care i se vorbește). Am fost la medic, logoped, psiholog pentru a afla care este problema având în anturajul nostru copii cu deficiențe în dezvoltare, și de acolo am aflat că și modul în care un copil suge de le sânul mamei îi poate influența dezvoltarea!

Așa că dragi mămici orice lucru cât de mărunt pare pentru noi, este uriaș pentru copiii noștri!

Vă sărut cu drag,

Anda-Ioana Grigore 

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa