Soțul meu, eroul meu. „A stat internat zi și noapte cu mine. Câți bărbați ar face asta?”

Redăm mai jos povestea Andreei Pintican, de 29 de ani, din Cluj Napoca. Fetița ei are acum patru ani, iar Andreea a decis să povestească nașterea pentru a sublinia implicarea tatălui în acest proces și în perioada de lăuzie.

”Citesc mereu articole despre mame care nasc, care fac, care dreg totul singure. Merg singure să nască și pe urmă se plâng că au avut parte de o atitudine negativ-vulgară din partea cadrelor medicale. Soţii noștri nu sunt doar niște donatori de spermă. Ei sunt și umărul pe care plângem când ne răzbesc necazurile vieţii sau mâna pe care o ținem strâns când urmează expulzia și durerile sunt covârşitoare. Lăsaţi soţii să vă fie alături în timpul naşterilor, nu le impuneţi dureroase limite!

Soţul meu, Dan, de 47 de ani, și-a dorit întotdeauna, mai mult decât orice, să fie tătic de fetiţă. Să asiste la naşterea ei şi să taie cordonul ombilical. În subsidiar, și-a mai dorit să schimbe scutece. La prima noastră întâlnire chiar m-a întrebat ce părere am despre prezenţa soţului în sala de naşteri. Chestia asta m-a amuzat pentru că nu am auzit ca cineva să pună astfel de întrebări la prima întâlnire. I-am cerut lămuriri și mi-a răspuns că rostul acestei întrebări e ca să hotărască dacă va mai exista o a doua întâlnire.

Voia să se convingă că nu sunt dintre acele femei care nu-și suportă soții în sala de nașteri. Evident, eu cred că nimic nu e mai înălţător decât să împarţi aceste momente sublime cu cel pe care îl iubești.

Noi ne-am dorit ca eu să nasc aici, în Cluj, pentru că aici e acasă. Dan a petrecut mult timp căutând în țara asta înapoiată un ginecolog care să îl accepte de bunăvoie în sala de naşteri. Toţi i-au răspuns negativ, într-o manieră şi cu un ton care denotă lipsă de bun simţ. Unul dintre medici a spus că mai bine îşi taie mâinile decât să lase un tătic în sala de naşteri. Eram prin luna a cincea când Dan a găsit acest doctor minunat, Honorius Nanu. Acesta i-a spus: „Dane, visul ăsta frumos ți-l îndeplinesc eu”.

Voiam să nasc vaginal însă, la sugestia lui Dan, susținută și de doctorul Nanu, am născut prin cezariană. Dan a primit un halat de protecție, ca cel pe care îl poartă chirurgii şi a intrat alături de mine în sala de operații. A stat cuminte lângă masa de operație până când  doctorul a scos la lumina vieții pe superba noastră fetiţă. Soţul meu era cu mâna stângă pe cordonul ombilical și în dreapta avea foarfeca, cu care se pregătea să facă cel mai frumos gest din lume, la care visase o viaţă. În momentul acela, moaşa a încercat să îl dea deoparte. Dan s-a întors furios spre ea și, văzându-i privirea, l-a lăsat în pace.

Din momentul acela, nimeni nu a mai îndrăznit să îl supere pe soţul meu. A stat lângă mine internat zi şi noapte. A hrănit fetiţa, a schimbat-o, i-a cântat, a stors colostru, mi-a igienizat zona intimă şi mi-a schimbat aleza. Nu ştiu câţi soţi fac toate astea, dar al meu le-a făcut şi sunt mândră de el.

Te iubesc până la Doamne-Doamne, Dan!”

Cum a fost naşterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul naşterii aşa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povesteşte-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], cu titlul POVESTE DE NAȘTERE şi, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai şi câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem şi să le publicăm odată cu articolul! Mulţumim!

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație