Poveşti de naştere: Daniela şi fetiţa ei de 5 kg

Povestea unei nașteri sau cum a venit Adina pe lume

Pe Daniela am cunoscut-o la un curs de jurnalism narativ pe care l-am făcut astă iarnă – numai bine că povesteam despre planurile mele de a strânge povești de naștere. Eram un pic mâhnită de pronosticul doctorilor mei că voi naște un copil mai mare de 4 kg din cauza diabetului gestațional cu care am fost diagnosticată, când mi-a povestit că și ei i s-a întâmplat un lucru asemănător: a născut o fetiță de 5 kg, pe Adina.

Înainte de naștere: sarcina

A rămas însărcinată la 27 de ani și un pic, acum 7 ani. Când a aflat că a rămas însărcinată, în iunie, inițial era în culmea fericirii – apoi au apărut gândurile, îi venea să plângă – când de extaz și apoi de neputință. „Eu am avut o copilărie foarte nasoală și mă întrebam cât de bun părinte voi fi, că nu am exemple în familie.” Pe Daniela o crescuseră bunicii, a copilărit la țară, aproape de Călărași. Bunicii i-au fost un fel de părinți, în condițiile în care relația cu părinții ei scârțâie chiar și acum.

Primul trimestru a fost cu frici, panică. Subconștientul însă îi trimitea mesaje și o convingea că putea să fie o mamă bună. Cu grețurile a fost mai simplu: le-a alungat cu multă mentă și cu respirații profunde.

Primul moment care a marcat-o a fost când a simțit copilul. Era dimineață și a simțit niște bătăi zdravene care nu se mai opreau, au durat un minut – de frică își aduce aminte că și-a sunat soțul să-i povestească. Daniela își mai amintește că bebelușului îi plăcea muzica rock și rock-n-roll. “În schimb, când puneam muzică lentă nu reacționa deloc. Și chiar și după ce s-a născut, nu-i plăceau melodiile lente, începea să plângă de la ele.”

În al doilea trimestru lucrurile s-au așezat, a încetat să-i mai fie teamă. “Am făcut toate analizele posibile. În ultimul trimestru am făcut foarte multe ecografii pentru că aveam burta foarte mare, dar de-abia când am născut am aflat cât cântărea Adina, pentru că ecograful arăta 4.300 în ultima zi. Eu m-a îngrășat 45 kg în sarcină.”

“Eram foarte timidă când mergeam la control, mi-era frică să întreb, să vorbesc, ne înțelegeam din priviri cu doctorul. Ne-am văzut des în ultimul trimestru. Mergeam la două săptămâni, și apoi în fiecare săptămână.”

Adina s-a născut la 39 săptămâni și 3 zile

În ultima perioadă a sarcinii, Daniela nu se mai puteam mișca… O singură problemă a avut: la începutul lunii a șaptea a început să se deschidă colul și a trebuit să urmeze un tratament.

La 38 de săptămâni șeful secției îi spusese poate să nască normal – copilul arăta de aproape 4 kg. Danielei îi era foarte frică să nască natural și voia cezariană, dar „medicul a zis atunci că oricum aș naște totul va fi bine”.

8 factori de risc pentru diabetul gestaţional

Se amuză să-mi povestească cum toată lumea o întreba dacă are gemeni.

Când a ajuns la spital, avea contracții, care o apucaseră pur și simplu în seara de dinainte. Erau din 10 în 10 minute, însă nu se rupsese apa. Și-a luat bagajul, a sunat doctorul și a mers la doctorul de gardă. Erau și rezidenți pe lângă, ceea ce o rușina – “îmi venea să urlu”. Cum însă nu avea dilatație, nimeni nu știa să-i zică dacă va naște atunci sau nu. Doctorul a zis că vine doar în caz că naște. I-au făcut internarea. Din oră în oră, moașa o controla doar pe burtă: “Fată, tu ai numai copil aici.” S-a dovedit că avea dreptate, Daniela aproape că nu mai avea lichid amniotic.

Luni dimineață a venit doctorul, a zis că mai durează până naște, i-a făcut externarea și au mers acasă. S-au întors miercuri la control. Era de gardă doctorul ei și atunci Daniela l-a rugat frumos să nască atunci, nu mai putea. O dureau toate, mai ales pielea… Ultimele două săptămâni fuseseră crunte.

I-au dat calciu intravenos ca să îi provoace contracții, fără succes. Apoi a intrat în sala de operații: “Eram foarte liniștită, extraordinar de liniștită. Nerăbdătoare să o cunosc. Mi s-a părut foarte ciudat să mă simt astfel, eu de obicei sunt panicată .”

I-au făcut anestezie generală, una și bună pentru că avea o experiență proastă cu rahianestezia de când a făcut o operație de apendicită și a decis împreună cu anestezistul să nu riște. Ciudat a fost că a simțit tot, chiar și cu anestezia asta: a simțit și a auzit tot. Nu la nivel de durere, căci simțea mai degrabă o amorțeală. A simțit căldura pe picioare – apa. A simțit cum scot copilul din ea, ceea ce i s-a părut ciudat – cum se mișca tot, copil, organe, atunci s-a panicat foarte tare. Încerca să reacționeze, să le zică doctorilor că simte. Și pe urmă a auzit-o când a plâns.

S-a trezit în palmele și strigătele doctorului. Era panicată și încerca să-i spună că a simțit totul. El îi zicea că are un copil de 5,160 g. Ar fi putut să nască natural, dar foarte greu, și că a fost mai bine că a născut prin cezariană. A durat 10 minute până când au scos bebelușul și apoi a durat o oră să o coasă. S-a refăcut extraordinar de bine cicatricea, nu se vede mai nimic acum. Inițial s-a speriat de cezariana unei colege de cameră care se vindecase urât – luni de zile nu și-a privit-o pe-a sa. Când și-a făcut curaj a văzut că aproape nici nu se vedea.

Întâlnirea cu fetița

Adina plângea când i-a adus-o la reanimare. “I-am spus că e puiul meu frumos și atunci a tăcut. Am luat-o de mânuță. A fost ciudat și m-am simțit vinovată pentru că am uitat să o pup.”

S-a revăzut cu soțul ei la reanimare, el văzuse copilul înainte și îi făcuse prima poza. Când s-a reîntâlnit, el era transpirat tot – îi spuseseră să fie disponibil dacă e nevoie să doneze sânge. 🙂

 

Cum a fost nașterea ta? Ai născut natural sau prin cezariană? A fost momentul nașterii așa cum ai visat tu sau ai rămas cu amintiri triste? Povestește-ne cum a decurs momentul în care puiul tău a venit pe lume, în aproximativ 1000 de cuvinte, trimite-ne textul tău la adresa [email protected], și, dacă este selectat, va apărea la această rubrică. Dacă ai și câteva fotografii din maternitate sau din primele voastre zile împreună, ne-am bucura tare să le vedem și să le publicăm odată cu articolul! Mulțumim!

Intră în conversație