Parvoviroza în sarcină- ”a cincea boală”

Parvoviroza în sarcină le îngrijorează pe viitoarele mămici, însă sunt rare cazurile în care boala pune fătul cu adevărat în pericol. Parvoviroza se mai numește și a cincea boală pentru că este a cincea boală eruptivă a copilăriei- este, în general, o boală uşoară, care, în mod normal, afectează copiii de vârstă preşcolară şi şcolară. Se mai numeşte “boala obrajilor pălmuiţi” din cauza erupției pe care copiii care dezvoltă boala o au în obraji.

Chiar şi adulţii pot face boala, care este cauzată de parvovirusul B19 care inhibă producţia de globule roşii. Pentru adulţi şi copii sănătoşi , o oprire temporară a producerii de globule roşii în sânge nu este o problemă pentru că nu durează mult şi deja în sânge se găsesc globule roşii circulante.

Dar pentru persoanele care suferă de anemie cronică (din cauza unei boli numite boala celulelor seceră sau siclemia) sau o imunodeficienţă, sau pentru un număr mic de copii nenăscuţi, virusul poate cauza probleme serioase.

Infecţia este transmisă în principal prin salivă şi secreţii nazale. Se poate lua de la o persoană infectată care tuşeşte şi strănută, prin sărut, sau folosind aceleaşi tacâmuri si linguri. Practic, prin tot ce vine în contact cu saliva.

Parvovirusul se poate transmite şi prin sânge, aşa că în cazul bolii gravidei, infecţia ar putea trece prin placentă la făt. În foarte puţine cazuri, infecţia poate duce la avort spontan. Dar dacă aţi avut deja boala, sunt şanse de 30-50 % să nu se repete, aşa că bebeluşul este protejat.

Parvovirusul B19 nu este acelaşi cu cel ce afectează câinii şi pisicile. Boala nu poate fi luată de la animale şi nici animalele nu se pot infecta de la om.

Ce se poate întâmpla dacă fac parvoviroză în sarcină?

Dacă nu eşti imună şi faci boala în sarcină, cel mai probabil bebeluşul nu va păți nimic. Riscul ca virusul să treacă prin placentă sunt de 1 la 3, dar chiar şi dintre cei care au contact cu virusul vor fi bine.

Într-un procent mic de cazuri, infecţia cu parvovirus în sarcină conduce la avort spontan, moartea intrauterină a fătului, anemie fetală şi, uneori, inflamația cordului fetal. Dacă anemia sau inflamaţia cordului sunt grave, se poate ajunge la o boală fatală numită hidrops fetal (exces de lichid în țesuturile fetale).

Cam 10% din gravidele care se infectează înainte de 20 de săptămâni vor pierde sarcina, chiar dacă nu se va întâmpla imediat, ci după câteva săptămâni sau luni de la infecţia inţială.

Care sunt simptomele parvivirozei?

Simptomele pot varia de la o persoană la cealaltă, dar cam jumătate dintre copiii infectați cu parvovirus nu au deloc simptome (deși sunt contagioși). În primele două săptămâni de la expunere ar putea apărea niște simptome ușoare, cum ar fi de exemplu o febră ușoară, dureri de cap, oboseală, nas care curge sau gâtul care doare.

În general, la o săptămână de la debutul acestor simptome, copiii dezvoltă pe față erupția caracteristică și arată ca și cum ar fi avut obrajii pălmuiți (uneori, erupția este pruriginoasă). Erupția poate să apară pe trunchi și pe membre. De obicei, în momentul apariției erupției pe față, persoanele nu mai sunt infectate.

Erupția dispare de obicei într-o săptămână sau două, dar poate să mai reapară cu intermitență în următoarele luni, declanșată de soare, căldură sau activitate fizică. În timpul acestor recurențe, persoana nu mai e contagioasă. Uneori, copiii prezintă și dureri articulare.

Adulții, în general, nu au erupția caracteristică în obraji. Uneori, nu prea au erupție deloc. Femeile, în special, au dureri similare cu cele artritice în încheieturi. Afectează mai ales articulațiile mici, coate și genunchi, dar trec în câteva săptămâni și pot sa reapară în câteva luni.

Ce pot face dacă am fost expusă la parvoviroză în sarcină?

Discutați imediat cu medicul, fără a aștepta să se declanșeze simptomele. V-ar putea deja face analize să vadă dacă aveți anticorpi pentru parvovirus care pot indica dacă sunteți imună, recent infectată sau aveți risc mare de infecție. Trebuie să repetați analizele dacă medicul suspectează că urmează să vă îmbolnăviți.

Dacă rezultatele la analizele de sânge confirmă că ați fost recent infectată, doctorul ar putea să ceară o serie de investigații ecografice pentru a vedea dacă este lichid în exces în țesuturile fătului (hidrops fetal). Sau ar căuta alte indicii ale acestei probleme, ca de exemplu lichid amniotic în exces sau placenta ce arată inflamată. Sonografia Doppler, un test non-invaziv ce folosește ultrasunetele, poate fi făcut ca să verifice fluxul sangvin al fătului și pentru a căuta semne ale anemiei fetale.

Dacă fătul arată în continuare bine și se dezvoltă fără probleme după câteva luni, nu vă faceți griji, e puțin probabil ca parvovirusul să fi avut influență asupra copilului. Dacă testarea arată semne de anemie sau de hidrops fetal, următorul test va fi invaziv și va consta într-o puncție a cordonului ombilical, pentru prelevarea de sânge fetal. Manevra constă în introducerea unui ac în uter sub ghidaj ecografic și recoltarea de sânge din cordonul ombilical pentru a testa anemia. Dacă anemia este severă, se recomandă transfuzie fetală, în care sângele e transfuzat prin vena ombilicală.

Deși procedura nu este lipsită de riscuri, ea crește rata de supraviețuire a copiilor. Pe de altă parte, dacă anemia nu e severă și hidropsul se îmbunătățește de la sine, e nevoie doar de monitorizare prin ecografie sau sonografie Doppler. Cele mai multe studii au arătat că, de fapt, copiii infectaţi în sarcină nu au avut probleme genetice sau de dezvoltare mai multe decât copii neafectați de astfel de infecții.

Ce pot face ca să nu mă infectez?

E greu să nu intri în contact cu oameni ce poartă boala pentru că ea e contagioasă încă înainte de apariţia simptomelor. Touşi, ţine cont de câteva recomandări:

  • Stai departe de persoane cu manifestări virale
  • Spală-te des pe mâini, mai ales după ce ai șters nasul sau ai atins batistele copiilor bolnavi sau care au stat în preajma celor bolnavi
  • Folosește propriile căni şi tacâmuri.
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație