Cele mai frecvente complicații ale sarcinii și simptomele lor

Alexandra Ion

Unele dintre simptomele sarcinii sunt normale, altele pot anunța complicații ale sarcinii.

Deși sarcina, în ansamblu, nu este o boală, ci un proces normal și firesc pentru care organismul femeii este perfect adaptat, este bine ca semnele care arată cele mai frecvente complicații ale sarcinii să fie corect interpretate pentru că uneori este nevoie de o intervenție rapidă, iar o intervenție rapidă poate salva și viața mamei și a fătului.

Avortul spontan înseamnă pierderea sarcinii în primele 20 de săptămâni.

Statistic, circa 20% dintre femei trec prin experiența unui avort spontan, iar 80% dintre acestea au loc înainte de a 12-a săptămână de sarcină. Medicii consideră săptămâna a 12-a de sarcină un prag dincolo de care riscul avortului spontan se reduce substanțial. Cele mai multe dintre avorturile spontane care au loc în primele 12 săptămâni de sarcină au cauze naturale. Organismul femeii poate respinge natural produsul de concepție dacă acesta are grave anomalii cromozomiale. Sângerările, crampele abdominale de tipul celor din perioada menstruală pot indica imineța unui avort spontan. Aceleași simptome pot indica o altă complicație frecventă, respectiv sarcina ectopica.

Sarcina ectopică este sarcină în care oul fecundat nu mai ajunge în uter și se blochează într-una una din trompele uterine. Una din 50 de sarcini este o sarcină ectopica. Aceasta este una din cele mai serioase complicații ale sarcinii și este considerată o urgență medicală. Evoluția embrionului duce la ruperea trompei uterine și la producerea unei hemoragii interne care poate să fie fatală femeii, iar intervenția chirugicală și întreruperea sarcinii este singura cale posibilă.

Sângerăriile în cursul sarcinii înseamnă lucruri diferite pe parcursul sarcinii și fac parte dintre cele mai frecvente complicații ale sarcinii.

Dacă sunt sângerări puternice, însoțite de dureri abdominale severe și se întâmplă în primele săptămâni ale sarcinii, sunt un semn clar al sarcinii extrauterine. Sângerările abundente în primele 20 de săptămâni de sarcină sunt semnul unui avort spontan, iar sângerările însoțite de dureri abdominale și de spate, în al treilea trimestru de sarcină, indică placenta abruptio sau ruptura de placentă care apare atunci când placenta se separă de peretele uterin. Una peste alta, orice formă de sângerare în cursul sarcinii este semnul că se întâmplă ceva ce depășește limitele normalului, și este cert că este necesară intervenția medicului.

Grețurile intense și vărsăturile.

Grețurile și vărsăturile sunt frecvente în cursul sarcinii, mai ales în primul trimestru și foarte rar în restul perioadei. De regulă, acest fenomen poate fi ținut sub control, dar dacă ajung să fie severe, pot induce complicații grave. Riscul major este cel de deshidratate și subnutriție, lucru care poate afecta evoluția embrionului și a fătului.

Nașterea prematură este pe lista de complicații ale sarcinii doar dacă nașterea se declanșează natural înainte de cea de a 37-a săptămâna de sarcină.

Copilul care vine pe lume după mai puțin de 37 de săptămâni de gestație este considerat prematur. Aproximativ 12% din copii vin pe lume înainte de săptămâna a 37 de sarcină, iar șansele lor de a se dezvolta bine depind, în principal, de gradul de dezvoltare al plămânilor și de greutatea pe care o au la naștere.

Preeclampsia este o afecțiune complexă, care afectează în medie cinci la sută dintre femeile gravide.

Semnul care indică riscul de preeclampsie este tensiunea arterială crescută și prezența proteinelor în urină după cea de a 20-a săptămâna de sarcină. Cele mai multe femei însărcinate fac forme usoare de preeclampsie și procesul poate să fie ținut sub control cu o îngrijire adecvată. Este esențial un test de urină după cea de a 20-a săptămâna de sarcină și verificarea periodică a valorii tensiunii arteriale, mai ales în cazul femeilor care au, la debutul sarcinii, o tensiune arterială peste valorile normale. În cazurile severe, preeclampsia poate pune în pericol viață fătului și a mamei. Uneori, problema se rezolvă prin declanșarea nașterii sau cezariană de urgență. Preeclampisa se manifestă prin umflarea picioarelor, dureri de cap intense, vedere încețoșată, amețeli, grețuri și vărsături.

Cantitate redusă de lichid amniotic (oligohidramnios).

Circa patru la sută dintre femeile gravide au un nivel scăzut de lichid amniotic la un moment dat, de obicei, spre finalul perioadei de gestație, în a doua jumătate a trimestrului III. O sarcină poate să evolueze normal și în aceste condiții, dar este obligatorie monitorizarea atentă a fătului. Dacă problema devine gravă, după cea de a 33-a săptămână de sarcină, se declanșează nașterea. Problema trebuie atent monitorizată la sarcinile multiple, în cazul femeilor peste 35 de ani. Nu există o simptomatologie specifică, dar la fiecare ecografie medicul este obligat să verifice cantitatea de lichid amniotic. În funcție de unele date, se poate stabili dacă există acest risc.

Diabetul gestațional

Este o suferință reversibilă, care apare doar în timpul sarcinii și care este întâlnită la circa cinci la sută din femeile însărcinate. Identificarea diabetului gestațional se face la testele de sânge, obligatorii, de la începutul trimestrului II de sarcină. Sarcina poate evolua normal, dar este necesară monitorizarea atentă a mamei și fătului. Dieta adecvată este, de cele mai multe ori, suficientă pentru a ține sub control nivelul glucozei din sânge. Mișcarea fizică este și ea un bun aliat în cazul femeilor care au diabet gestațional.

Mamele care au făcut diabet de sarcină au un risc crescut de a face diabet de tip II mai târziu în viață, deși acest risc poate fi redus semnificativ prin menținerea unei greutăți normale și a unui stil de viață sănătos. Simptomele pentru prezența diabetululi gestațional sunt similare cu cele ale diabetului de tip II, respectiv apetit exagerat, sete exagerată și frecvența foarte mare a micțiunilor. Partea mai puțin plăcută este că toate aceste simptome sunt tipice sarcinii, așa că analizele de sânge sunt singurele care pot spune cu precizie dacă există sau nu diabet gestațional.

Declinul activității fetale.

Există situații când reducerea activității fetale este normală (în cazul sarcinilor multiple sau în ultimele săptămâni de sarcină). Un test recomandat de medici este acela de a mânca sau de a bea ceva foarte rece. Dacă fătul își reia activitatea lucrurile sunt în ordine. Medicii spun că intensitatea activității fetale nu este relevantă în sine, pentru că nu există un număr optim sau critic al mișcărilor fetale, dar, în general, ar trebui să existe o medie de cel puțin 10 lovituri în două ore. Mai puțin de atât ar putea indica o problemă, iar un sfat al medicului care urmărește sarcina este necesar.

Contracțiile mai devreme de al treilea trimestru de sarcină ar putea fi un semn al nașterii premature.

O mulțime de femei trec prin emoțiile unui travaliu fals, din cauza contracțiilor contracții Braxton-Hicks. Acestea sunt un fenomen normal, sunt imprevizibile, nu sunt ritmice, așa cum sunt contracțiile din cursul travaliului, și nu cresc în intensitate, nefiind dureroase. Contracțiile de acest tip anunță un deficit hidric sau fac parte din strategia naturală de pregătire a travaliului și nașterii. Dacă contracțiile te îngrijorează și sunt prea timpurii, trebuie să apelezi de urgență la medic, pentru că există metode care pot opri declanșarea timpurie a travaliului.

În linii mari acestea sunt cele mai frecvente și mai serioase complicații ale sarcinii, ale căror simptome trebuie să le știe orice femeie însărcinată.

Nu uita să ne dai un like pe Facebook, dacă nu ne-ai dat deja, pentru a fi la curent cu toate articolele noastre!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa