Preeclampsia la gravide și riscurile ei. Ce simptome are, cum se tratează

Ce este preeclampsia şi care sunt semnalele de alarmă la care trebuie să fii atentă

Preeclampsia nu are simptome clare, pe care să le poţi identifica cu uşurinţă fără analize medicale. Iar nediagnosticată, este foarte periculoasă atât pentru gravida, cât şi pentru copil. De aceea este foarte important să cunoşti posibilele manifestări.

Preeclampsia este o complicaţie serioasă, ce poată să apară doar în timpul sarcinii, afectând circa 5-10% dintre gravide. Această afecţiune este cu atât mai parşivă cu cât simptomele nu sunt neapărat clare.

Preeclampsia debutează în general după săptămâna 20 de sarcină, cel mai frecvent în ultimul trimestru și se caracterizează în principal prin prezenţa hipertensiunii arteriale şi printr-un nivel ridicat de proteine în urină (proteinurie), deci simptome pe care nu prea poţi să le identifici altfel decât prin analize medicale, controale regulate la medic şi monitorizarea tensiunii.

Ce sunt preeclampsia şi eclampsia

Preeclampsia (numită în trecut toxemie gravidică) este definită ca o tensiune arterială mai mare de 140 mm Hg pentru cea sistolică şi de 90 mm Hg pentru cea distolică (adică 140/90, pe înţelesul tuturor) după cea de-a 20-a săptămână de sarcină. O altă caracteristică a preeclampsiei este nivelul de proteine în urină mai mare de 0,3 g în 24 ore.

Majoritatea femeilor care suferă de preeclampsie fac o formă uşoară a acestei afecţiuni în jurul datei naşterii, iar cu îngrijire adecvată nu întâmpină probleme foarte mari. Însă, nediagnosticată sau netratată la timp, preeclampsia este foarte periculoasă, deoarece duce la eclampsie.

Eclampsia este faza finală a preeclampsiei şi este o afecţiune extrem de gravă. Mama poate suferi crize asemănătoare celor epileptice, cu convulsii şi pierderea cunoştinţei. Mai mult, eclampsia poate cauza coma sau chiar moartea mamei şi a fătului. Iar riscul există nu doar în timpul sarcinii, ci şi în momentul naşterii şi după.

Factori de risc pentru apariția preeclampsiei

Deocamdată nu se cunosc cu exactitate cauzele apariţiei preeclampsiei, dar s-a constatat că de multe ori este cauzată de implantarea necorespunzătoare a placentei.

Preeclampsia este frecventă în sarcinile multiple şi la femeile aflate la prima sarcină. De asemenea, sunt mai afectate gravidele cu vârsta sub 20 de ani şi cele care au peste 40 de ani. Alţi factori de risc sunt hipertensiunea cronică, obezitatea (indice de masă corporală peste 30), diabetul, anumite afecţiuni renale sau boli autoimune, precum şi un istoric familial de preeclampsie.

Simptomele preeclampsiei

Aici problema este mai complicată, deoarece în afară de hipertensiune şi proteinurie, restul simptomelor sunt vagi. De exemplu, mâinile şi picioarele umflate pot fi un semn că suferi de preeclampsie, dar pe de altă parte aceste semne sunt un lucru des întâlnit în sarcină, inclusiv în cazul mamelor cu tensiune normală. Mai mult, poţi să suferi de preeclampsie fără să ai acest simptom.

Alte semne ale preeclampsiei sunt durerile severe de cap, ameţeala, încetinirea reflexelor, starea anormală de somnolenţă, greaţa şi vărsăturile excesive, apariţia unor probleme de vedere, durerea abdominală (în special în partea dreaptă, chiar sub coaste). De asemenea, un alt simptom este creşterea anormală şi foarte bruscă în greutate, de peste 1 kg în decurs de doar o săptămână.

Nu uita însă că poţi să suferi de preeclampsie şi fără să ai niciunul dintre aceste simptome.

Unele gravide au tensiunea mărită după săptămâna 20 de sarcină, însă fără prezenţa proteinelor în urină. În acest caz, diagnosticul este cel de hipertensiune gestaţională. Dacă mai târziu apare şi proteinuria sau dacă rezultatele analizelor de sânge nu sunt în limitele normale, diagnosticul se va schimba în preeclampsie. Acest lucru se întâmplă în circa 25% dintre cazurile diagnosticate iniţial cu hipertensiune gestaţională.

Complicaţiile preeclampsiei

Netratată adecvat, preeclampsia este foarte periculoasă atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Deoarece placenta nu primeşte suficient sânge, fătul se poate naşte cu o greutate mult sub medie. De asemenea, preeclampsia este una dintre principalele cauze de naştere prematură, iar complicaţiile ulterioare pot include probleme de învăţare, epilepsie, probleme de vedere şi auz. În plus, există şi studii care au găsit o legătură între preeclampsia mamei şi tulburările de spectru autist ale copilului. Şi, din păcate, printre complicaţii se numără inclusiv moartea fetală in utero.

Pentru mamă, riscul este de infarct, insuficienţă renală acută, hemoragie cerebrală, edem cerebral sau pulmonar, sângerări masive post-partum din cauza tulburărilor de coagulare şi dezlipirea de retină. De asemenea, preeclampsia poate cauza placenta abruptio, adică separarea prematură a placentei înainte de naştere.

Sindromul HELLP

Şi cum un lucru rău nu vine niciodată singur, circa 10% dintre gravidele cu preeclampsie dezvoltă o altă complicaţie serioasă, numită sindromul HELLP. Unii medici susţin că sindromul HELLP este de fapt o formă foarte severă de preeclampsie, în timp ce alţii consideră că este o afecţiune distinctă. Oricum ar fi, dacă suferi de preeclamsie, este extrem de important să faci frecvent analize de sânge pentru a identifica posibilele semne ale sindromului HELLP. Cele trei caracteristici principale ale acestuia sunt hemoliza (distrugerea patologică a globulelor roșii din sânge și trecerea lor în plasmă), nivelurile crescute ale enzimelor hepatice şi trombocitopenia. Factorii de risc în cazul HELLP sunt vârsta gravidei peste 35 de ani, multiparitatea şi descendenţa europeană. Cauza sindromului este necunoscută.

Tratamentul preeclampsiei

Din păcate, nu există încă un tratament prin care preeclampsia să dispară. Tot ce pot face doctorii este să-ţi prescrie medicamente pentru a ţine tensiunea sub control, astfel încât să nu ajungi la eclampsie. Singurul mod pentru ca preeclampsia să dispară este naşterea.

În general, dacă ai o formă uşoară de preeclamsie iar sarcina are peste 37 de săptămâni, cel mai probabil că ţi se va induce naşterea sau ţi se va face cezariană. Dacă ai sub 37 de săptămâni iar bebeluşul este sănătos, e posibil ca medicul să te lase acasă, cu tratament antihipertensiv şi cu condiţia să nu faci efort. Repausul total la pat, pe perioade lungi de timp, nu este totuşi indicat, deoarece în acest fel creşte riscul formării unor cheaguri de sânge. Dar restricţionarea activităţilor şi multă odihnă vor ajuta la menţinerea unei tensiuni arteriale mai scăzute. De asemenea, va trebui să-ţi monitorizezi cu sfinţenie tensiunea şi să mergi periodic să-ţi faci analizele de urină. Probabil că medicul îţi va recomanda şi să numeri zilnic mişcările bebeluşului.

În cazul grav în care eşti diagnosticată cu o formă severă de preeclampsie, aproape sigur că medicul va decide internarea până în momentul naşterii. Sau chiar naşterea de urgenţă, dacă fătul are peste 34 de săptămâni. Dacă este mai mic de atât, s-ar putea să primeşti corticosteroizi pentru a grăbi maturarea plămânilor fătului. La cel mai mic semn de înrăutăţire a preeclamspiei, medicul poate decide inducerea naşterii sau cezariana de urgenţă, indiferent de vârsta sarcinii.

Ce poţi face pentru a preveni preeclampsia

Deocamdată nu există nimic ce poate face o gravidă pentru a preveni sau pentru a reduce riscul de preeclampsie. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), nu ajută în mod semnificativ nici reducerea consumului de sare, nici restricţia caloriilor şi nici modificarea activităţilor în timpul sarcinii. La fel, nu ajută nici consumul de ulei de peşte, cum s-a speculat uneori, şi nici suplimentele cu vitaminele A, E sau D. Mai mult, potrivit OMS, nu sunt recomandate nici suplimentele de vitamina C şi E (luate separat sau combinate) pentru prevenirea preeclampsiei.

În unele cazuri totuşi, s-a constatat că riscul de preeclampsie poate fi redus dacă gravida ia doze mici de aspirină. Dar acest lucru e valabil (din cauza raportului riscuri/beneficii) în special pentru mamele care au suferit de preeclampsie la o sarcină precedentă şi au fost nevoite să nască din această cauză înainte de 34 de săptămâni.

De asemenea, OMS ia în calcul unele studii care au demonstrat că aportul de suplimente alimentare cu calciu ar putea preveni preeclampsia, în special în cazul gravidelor cu o deficienţă majoră, dar este nevoie de mai multe date pentru ca recomandarea să se aplice tuturor gravidelor.

Astfel, singura variantă rămâne supravegherea medicală prenatală. Deoarece, depistată într-o fază incipientă, preeclampsia poate fi ţinută sub control iar aceasta este cea mai bună şansă pentru o mamă şi un copil sănătoşi.

Intră în conversație