Infarctul placentar este o afecțiune degenerativă a placentei care poate provoca complicații grave
Pe înțelesul tuturor, infarctul placentar înseamnă că un vas de sânge care hrănește placenta se astupa, iar acea parte a placentei nu mai hrănește fătul. Aceasta afecțiune poate duce la suferință fetală acută sau cronică, ambele putând conduce la complicații severe.
Pentru a afla cât mai multe detalii despre infarctul placentar, am stat de vorbă cu Dr. Ruxandra Dumitrescu, medic primar obstetrică-ginecologie, care ne-a descris în amănunt această complicație, cauzele care o determină, precum soluțiile existente de tratament.
Cauzele și diagnosticarea infarctului placentar
Infarctul placentar se poate depista doar cu ajutorul ecografiei Doppler, o modalitate complexa de diagnostic care evidențiază viteza de circulație a fluidelor din corp și implicit a sângelui. De aceea este indicată efectuarea ecografiilor și tuturor testelor și analizelor specifice sarcinii în general și a ecografiilor recomandate în săptămânile 11-14 și 22-24 de sarcină, în particular. În timpul acestor două ecografii, de obicei apare și indicația ecografiei Doppler care va stabili cu exactitate dacă circulația sanguină la nivelul placentei este cea normală.
Zonele în care apare infarctul placentar, de regulă, sunt la periferia placentei și inițial au forma unor leziuni rotunjite inițial de culoare roșie, urmând să devină albicioase, în urma depozitării fibrinei, acea proteină responsabilă de coagularea sângelui.
Cauzele care duc la instalarea infarctului placentar sunt legate strâns de hipertensiunea arterială sau întârzierea dezvoltării fetale.
Hipertensiunea arteriala poate duce la întreruperi ale fluxului sanguin, lucru ce este strâns legat de irigarea inadecvată a placentei și apariția infarctului placentar.
În celălalt caz, dezvoltarea completă a placentei, mult mai repede decât viteza de creștere a bebelușului în uter poate duce la instalarea acestei complicații.
Complicații și tratament
Trebuie menționat încă de la bun început faptul că infarctul placentar este o condiție aproape normală spre sfârșitul sarcinii, în cazul evident în care nu se extinde pe suprafețe mai mari din placentă. Statistic, infarcturile placentare sunt diagnosticate la aproximativ de sarcini ajunse spre finalul perioadei de gestație, sarcini normale și sănătoase. Având în vedere aceste condiții, de cele mai multe ori nu apar complicații.
În cazurile în care infarcturile placentare afectează porțiuni mai mari de placentă sau apar în zone centrale, complicațiile pot duce la:
– Insuficiență placentară (fătul nu mai primește suficienți nutrienți prin placentă);
– Dezvoltare întârziată intrauterină a fătului;
– Avorturi recurente;
– Decesul fătului.
Ce soluții de tratament există pentru infarctul placentar?
Ca modalitate de tratament, în principal există două situații ce pot apărea în urma infarctului placentar:
1. Fătul prezintă suferință fetală acută, ceea ce înseamnă că se impune de urgență operația cezariană care poate atrage după sine o naștere prematură.
2. Fătul prezintă suferință fetală cronică (are întârziere de creștere, îi bate inima, însă cantitatea de lichid amniotic este scăzută) și atunci de cele mai multe ori se ia decizia internării gravidei în spital și urmărirea strictă a sarcinii. Se recomandă perfuzii cu aminoacizi și progesteron pentru menținerea în linii normale a sarcinii până în momentul în care fătul poate fi scos din uter fără alte eventuale probleme.
